în genere
marii duhovnici apar în conștiința
celor care i-au cunoscut în momente exemplare
îmi revine-mi minte o întâmplare bivolară cu alina
alina avea gura mutată cam înspre ureche
&atinsese performanța tantra-yoga a șamaniștilor
proaspăt căsătorită erotomană
pregătindu-se mereu de un alt bărbat
ca și cum toți demonii cărnii
i-ar fi cucerit sufletul pe mult
mult timp cu sau fără voia ei
părintele galeriu era însă un foarte bun prieten cu sfinții
cu sfântul ioan din kronstadt fericitul ioan maximovici serafim de sarov
și mai ales cu sfântul conon
care atunci când avea ceva important de făcut
îi chema la sine
poroncindu-le
,,drăguților demoni
azi avem ceva de arat
de semănat mai pe urmă de cules’’
așa încât
,,sfinte conone
te rog îndreaptă gurița alinei ca să se poată pupa
cum a lăsat-o dumnezeu’’
într-o seară pe trinitas de curând am revăzut-o
pe
alina
soție de jandarm
în biserica sf. silvestru
exact în locul în care se vindecase
în dreapta lângă icoana sf. împărați constantin și elena
dacă memoria nu mi s-a-ntunecat prea devreme
cu băiatul probabil al ei pe genunchi
de seama lui ioan-cosmin
aventura dumnezeiască a mea
a început în urma stăruințelor
alor mei
de a lua drumul cărții
,,ochii &cartea’’
fiind butada preferată a mamei
(costel diaconu emil & restul știu mai multe despre mine ca mine)
căreia ca s-o conving de luni până sâmbătă seara pe la 19
trebuia să-i povestesc cărțile citite în dauna vieții personale a visului ori a notelor
cam până pe la 19.45
după ce gheorghe minoiu dădea legătura lui ion ghițulescu
pe-atunci ,,u craiova’’ bătea cam totul cu 6-0
(recent am auzit că e prin liga a șasea
dacă va mai fi existând)
mama afla cât mai mesteca ea mămăliga că progenitura-i
marele scriitor de lungi scrisori către o fată blondă cu doi ochi albaștri
că eu deja fusesem pe șapte-opt continente
love story
–n toată regula
mai -mai să plesnească sentimentul ca biciul pe caii strămoșilor
niciodată luați în calcul la o eventuală restitutio in integrum
și e lesne de-nțeles de ce nu ni s-a mai dat nimic înapoi
din tot ceea ce au avut noi megieșii medievali moldoveni
este foarte just
eram direct anaximenesheraclitplatontotulcampânăspreeleați
TOÞI AU MURIT
&niciodată
nu l-am rugat cu adevărat pe părintele galeriu
să se roage el și cu sfîntul conon
în lumina neînserată
lumină lină
palamită
pentru redobândirea demnității pierdute
sau pentru altceva
mi-amintesc că într-o duminică ploioasă
cum nu erau prea mulți enoriași în biserică
vrăjmașii o umpluseră cam până la refuz
părintele galeriu i-a zărit de departe
imperial ca justinian
în hainele lui albe ca zăpada predicându-le
arătându-le unde le este locul
nici nu începuse prea bine
și după ce luaseră poziția de start
plecau spre acolo
unde nu știe nimeni să răspundă
care este locul acela sau la treburile sfântului conon
,,să nu-i deranjăm prea mult pe fiii lui Dumnezeu’’
& demonii plecau rușinați de rugina păcatului
înțelepțiți hotărâți să nu se mai întoarcă
personal nu i-am mai văzut decât la insistența păcatului leninist masturbatoriu
titlul de mai sus se datorează unei scrisori din poona
india
pe care o avem pusă la înălțime
în turla bisericii
într-o carte despre voroneț
iscălită petru comarnescu
gabriel clopotarul sfânt părinte acum ar putea să predice mai multe
după utrenie sub clopotul cel mare al lui rubliov