poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-11-20 | |
încet- încet
cuvintele barbare și stările de asediu mă părăsesc doar furia valurilor eveline izbindu-se de țărm potolește spiritul de ivoriu pentru cât timp însă imaginea albă a valului despicat de clonțul metalic al condorului va dăinui printre cei care nu au învățat felul în care crește și descrește un imperiu de gânduri mi-l imaginez pe titu maiorescu venit să-l potolească pe eminescu pe strada plantelor nu existau valuri ci doar simboluri masonice inima pulsează ca după o mare ascensiune venele țin în spate sângele altui neam clocotitor cucerind nimicnicia de la pelasgi înainte nu mai accepți nicio simbrie ai fost făcut pentru țara de dincolo încet-încet aceasta se mută în tine și n-ai mai vrea să te părăsească în viață fiind pe un soclu predestinat nedorit în ruptul capului pregătit de moartea hiperboreică neînfăptuitele atice nu te lasă s-adormi & furia oceanului nu mai potolește setea &e timpul înălțimilor & al adâncurilor abisale vremea când trebuie să tragi totul după tine supersonic nici tu nu știi prea bine de ce & pentru cine vrei să mori necrucificat cum ți-ai fi dorit paulinic în adolescența de fum tot ceea ce este domestic pare să ucidă vid al pietrei vinete abis al rănilor nemângâiate nemărginire a revelației primordiale expresie barbară îmblânzind neantul încuindu-l și-l descuindu-l cu iarba fiarelor nu vă apropiați prea mult de retorica luptei în fiecare leu tolănit doarme un arhanghel cu sabia tocită de sângele prelins din sfânta icoană scoasă din sala de clasă pentru dreptul la egalitate al zeilor în de ei din păcate nu este așa domnule eliade părerea mea este părerea bătrânilor de demult cei care au văzut cum sfintele icoane nu pier la nevoie merg singure pe ape -n neinterpretabilă uriașa slavă-mpărătească în fiecare vultur coboară un cer de stele albăstrii în fiecare cal negru paște o revoluție începută zinic de la șapte dimineața suntem atâta de aproape de moarte încât nici nu mai contează când am pornit pe cărarea tainică cum a spus mama mea decuseară eu m-am născut numai și numai pentru a-l preaslăvi pe tolstoi pentru cine s-a rostit răspicat adevărul de pară & foc săvârșit-u-s-a
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate