ațipisem, poate chiar adormisem și dormeam dusă
când m-am trezit eram în
brațele uriașe ale bunicii, învelită în scutecul verde cu dantelă creponată din mătase
.....................................................................................................................................

afară ninge și pe varul alb al peretelui scund sălășluiește aureolată
icoana mare a Nașterii Pruncului Iisus
e decolorată de trecerea timpului dar
mai târziu când bunica avea să-mi spună „povestea”
culorile aveau să-și recapete toate nuanțele proaspete și subtile de la începuturi
pe masa de alături – ia bunicii (cusută cu fir roșu și verde cu fluturași strălucitori pe care a purtat-o cândva și Mama și pe care aveam să o îmbrăc eu însămi oficial la un concurs de muzică populară, când cocoțată pe o scenă mult prea înaltă, în pantofi cu toc – primii mei pantofi cu toc – aveam să fiu, pe lângă interpretă, și prezentatoare, una cu dicție de invidiat ziceau colegele mele)
de-acolo din ungherele întunecate, unde mai izbutește totuși să pătrundă din când în când câte o dâră firavă de lumină, simt mirosul pătrățelelor de zahăr tos puse (de formă) pe felia mare de pâine de casă, dospită în copaia mică din hambar și coaptă de bunica în cuptorul din pământ... cu miros de trandafiri și tufănică.... bucățele mâncate ca niște prescuri tămâiate la prima oră a dimineții pe peticul de pătură-sac așternut de bunica în bătătură lângă grădinița cu garofițe, leuștean și busuioc, care niciodată nu apuca să se usuce
păpușile de porumb cu păr roșu și galben
îmi mângâie fața și
mă ispitesc să gust neîntârziat zeama dulce a boabelor mici
închid ochii și
stropii de ploaie căzuți peste nylonul din căruța trasă de doi măgăruși
mă poartă pe cărările ferite privirii ce
duc la via bunicii
acolo, la trunchiul bătrân al nucului
se deapănă necontenit povestea
... plăcinta din dovleac portocaliu
curățat de bunica cu lingura
și coaptă în același cuptor țărănesc
inegalabil
încins cu lemne aduse cu
brațul de
bunicul din
magazia în care cândva găsisem fericită
trei pisoi cu blănițe catifelate și
atât de dornici de joacă
.... mirosul prafului amestecat cu apă în
neastâmpărul picioarelor desculțe pe ulița veche în
ecoul inconfundabil al unui „ene scarloiene”
momâie de neuitat din
nisip și din tină cu
ochi și sprâncene încropite din
scrijelitul estet al unui copil cu
imaginație de om mare
... bluza Mamei cu trunchiuri de copaci scrutând fără milă cerul și
pierzându-se într-o lume în care
doar visul curat poate să-i găsească pe deplin înțelesul
bonnie M abba beatles....
... sau poate costumașul meu cu ursuleți cafenii rivalizând cu
cel al verisoarei mihaela, doar cu peștișori verzi pe care
ni le etalam într-o zi de vară, când
tata spăla cu...
furtunul de gradină moskvitch-ul nostru cel roșu
picioarele noastre măsurau cu uimire
culoarea și foșnetul apei
era atât de bine!
... rumegușul din drum călcat într-o seară când
mergeam – în uniformă de șoim (... al patriei!) la
primul spectacol din viața mea cu
elefanți și șerpi
... racii din portbagajul aceluiași moskwitch pilotat de tata (spre disperarea Mamei și spre minunarea noastră a celor mici)
indiferent de drum și anotimp
... umplut alteori de pepenii grași ce stăteau să plesnească și pe care
îi mâncam sfredelindu-i fără milă în dinții fragezi de copii neascultători și buni, la
miez de noapte când
se dădeau la radio ultimele stiri
... o zi de 6 august în care
glasul Hiroshima – Nagasaky mergea pe roțile de cauciuc ale unei căruțe ce
ne ducea diamantul la reparat (trebuia neapărat să vedem dallasul)
... tortul din ciocolată prea amară cu floare roz cu frunze verzi pentru
ziua de 13 august când
întâmplător eu și sora mea ne ivisem în lumea asta la
o distanță (deloc calculată matematic) de... 4 ani
... și cele 5 înghețate (la cornet) mâncate pe nerăsuflate cu
ciorapii plini de mărăcini și de soarele neiertător de iulie din
tava unei femei nu prea curate (după spusele Mamei)
... bâlciul și micuțele cocheterii satisfăcute (măcar parțial) cu bănuții din pușculița-măr:
lănțisorul (din tinichea cu porumbel), 2 sticle de ojă una albă alta roșie, 3 inele, fiecare desigur cu piatră prețioasă... în felul ei
de ruj nu mai era nevoie căci găseam în geanta Mamei o adevarată colecție de
toate culorile... cu
atât mai ademenitor cu câte ele sălășluiau aici de regulă cu
câte un pachet de cafea naturală (nu nechezor!) și
mirosea așa de frumos de îmbietor... la fel ca
mărțișoarele cu gărgăriță și ghiocei din
pieptul Mamei venind la bunica și
eu o simțeam de departe și
apoi o vedeam pe geamul cel mic cu perdeluță mov și
fugeam înaintea ei... căci
pe lângă mărțișoare avea Mama și buchețele de micșunele pe care
bunica le așeza cu grație în
minusculele noastre păharuțe de
„vin cu apă”, băutura noastră de copii în
rând cu adultii
... și le așeza pe fața de masă cu
fetiță cu codițe negre care
aduna flori în grădina inundată de albinuțe lucrătoare și
de fluturi
... leagănul atârnând de grinda garajului improvizat de tata când
admirată de bunica eu cântam frenetic:
„fără mine fără tine/ nici iubire n-ar mai fi/ fără luncă fără stele/ pomii n ar mai înverzi” (melodie din repertoriul internațional... autohtonizată de trio express)
... și părul buclat pe care cealaltă verișoară (adriana) mi-l așeza fără feon à la Su Ellen
o minune, eram chiar ea!!!
... pătura mare croșetată pe margini și care
pe spatele meu era trena crăiesei zapezii
... sau poate doar bruma care acoperea discret sticlele, cioburile colorate și
multe altele rămase după dărâmarea casei cumpărate de bunicul din partea tatei și
pe unde mersesem pentru prima dată pe un cal alb... adevărat
... cavalul din lemn și naiul din plastic roșu-deschis adus de
bunicul din partea Mamei de la „băile lui”
... poiana imensă din spatele casei
pentru mine o miraculoasă junglă-a lui mowgli
cu sălcii verzi cu trunchiuri groase
făcute parcă pentru
ursuleții din pluș care
niciodată nu protestau când
îi așezam acolo

..........................................................................................

.... ca orice copil credeam în eternitate

nici azi nu m-am schimbat prea mult