se făcea că mi-au murit toate bocitoarele
și ce fusesem în răstimp
că la soare se puteau uita
dar pe mine mă ocoleau
șomoiog de vise fără căpătâi

că mai bine nu se prefăceau toate în spuma mării
că mai bine nu citeam libretul operei boema
că mai bine nu cântam să se spargă oglinda
când m-am trezit îmi crescuseră mugurii deja
mă îndoiam din mijloc doar cât floarea soarelui

că mai bine șarpe mă făceau
de apă curgătoare
lunecoasă cu carnea rea și neagră
sau mai bine păuniță să mă iubească bărbătușul
cu sute de ochi
sau madonă cu gâtul lung și pruncul la picioare
dar nu școlăriță cuminte cu linia la caiet
numai pe stânga fără eroare milimetrică
atâtea veri atâtea ierni