- Privește copacul acela pe deal sus!
- De ce să mă uit acolo? Nu este treaba mea.
- Nu te costă nimic să te uiți doar o clipă.
- Este doar un arbust micuț, cu țepi și probabil cu fructe acre de ți se face gura pungă. Pe jumătate uscat.
- Corect. Acel copac este IUBIRE.
- Nu-ți mai bate joc de mine. Nu sunt copil să ascult astfel de fantasme.
- Nu ești copil, dar erai, nu cu mult timp în urmă, acum vreo 30 de ani.
- Nici cu asta nu sunt de acord. 30 de ani este un timp îndelungat.
- Încearcă să îți aduci aminte și vei găsi răspunsul în sufletul tău. Oare nu tu te urcai pe panta aceea periculoasă, deși nu este potecă sau urmă de om acolo? De ce făceai acest lucru?
- Probabil că glumești...Da, este adevărat, dar eram doar un copil. Îmi amintesc, voiam să ajung în vârf în ciuda dificultăților. Voiam să ajung la pomul acela singuratic de acolo. Oare acela este copacul?!
- Ai ghicit. Pentru mai mult de 30 de ani copacul acela, pe care tu l-ai cucerit cu sufletul tău de copil, a rămas acolo, te-a așteptat, deși nu te-ai mai întors. Doar câteva păsări s-au hrănit din fructele lui. Frumusețea lui a rămas intactă numai în inima ta. El a rămas ferm în rădăcini, în timp ce tu ai trecut prin primele greutăți ale vieții, a rămas în același loc, privind departe către orizont, sub zăpezi, furtuni sau arșiță. Este o parte din tine însuți. Este partea ta de IUBIRE pe lumea aceasta. Partea cea mai rezistentă. Tu poți dărui flori din acel copac primăvara, dar nu te aștepta ca alții să înțeleagă ceea ce poate fi numai al tău, sinele tău adevărat, partea mai puțin egoistă. Sunt oameni care nu au ajuns până la acel copac, oameni care în copilărie au fost loviți aspru și nu văd floarea, ci numai fructul. Ei nu pot primi, pot doar să ia și așteaptă ca tu să faci la fel. Ei cred că și tu ești la fel. Dacă înțelegi acest lucru, dacă mai poți să ierți și să-i iubești, aceasta e IUBIREA.
............................................................
- ... ACUM CHIAR ÎMI AMINTESC TOTUL, m-ai făcut să plâng. Nu îmi vine să cred că acel copac încă mai este acolo. Dar acum nu mai pot să mă întorc sau să urc din nou până acolo.

(mai 2013)