s-a înrolat militar fiindcă nu a avut pantofi
niciodată
treceau soldații lucindu-le bocancii iar el
îi urmărea cu privirea încă o jumătate de zi după ce aceștia trecuseră
acum
la fiecare încorporare
când vede câte unul desculț
se furișează și
chircit lângă rastel plânge până vomită

au venit vremuri deodată așa
și armata nu mai însemna nimic
a fost exclus după un examen profesional fictiv
pentru inadaptare la noile exigențe de siguranță națională
nu știa nicio meserie
umbla năuc pe câmpuri
cu grijă să nu-și strice pantofii
singurii rămași
într-o noapte o agenție l-a solicitat să se înroleze
lăudându-i experiența dobândită ani la rândul organizând eroic
paradele la mausolee

aici nu trebuia să sape tranșee
nici să meargă la trageri sau la aplicații tactice
doar să supravegheze un buton
un singur buton
cand un bec roșu se va aprinde deasupra tocului ușii
el trebuie să apese butonul
a trăit ani buni citind clasici și chiar scriind versuri cu spaima de tocul ușii
până ieri
s-a aprins
a apăsat
și-a reluat cititul și scrisul
de spaimă se vindecase
ușa s-a deschis și un om bine îmbrăcat i-a dat o medalie
pentru mărețe fapte de arme
i s-a îngăduit chiar și să plece într-o permisie

drumul lui spre nicăieri
fiindcă nu mai avea casă
armata i-o luase înapoi
trecea peste dealuri și
un câmp întins cât cerul
mergea mândru mângâindu-și des proaspăta medalie
până ce-și făcuse rană la degete
aproape la capătul câmpului
întins cât cerul
văzu nemaivăzutul
din țărână crescuseră bucăți de avion și de trupuri de oameni
de copii
și foarte mulți pantofi fără picioare
foarte mulți pantofi
prea mulți pantofi

cine să-i fi spus ce era
la celălalt capăt al butonului pe care el cu simțul datoriei militare
l-a apăsat