Mă prefac că merg
pe gânduri
de-a lungul unei zile
obișnuite.

O femeie își caută copilul
prin cărțile cu oameni,
și se ceartă în gând
cu o busolă spartă.

Un străin împarte lumini,
Nu-l bagă nimeni în seamă
Doar afară e plină zi
Și nu bate vânt de înviere.

Ceilalți își văd liniștiți de drum,
și-au lăsat de mult sufletul
la păstrare prin străini.

Și când te gândești
câte zbateri zac în drum
nefolosite.