de obicei, la sfârșitul fiecărei situații limită
se produce inevitabilul.
acesta pare a fi o scufundare în răceala de moarte
a tăcerilor
sau în arderea de tot a vorbirii…

când carnea se cutremură
și sufletul vuiește
inevitabilul, ca orice sfârșit
pare dureros
dar de fapt el este
germenele eliberator al cuvântului
fără acest inevitabil
cum am mai putea găsi calea către sine
către lumea ce vrea sa te reflecte
reflectându-se pe sine însăși
în mii de paliere oarbe
chiar dacă nu sunt încă pregătit
știu că acesta se va produce
punând capăt tuturor incertitudinilor

voi fi cuvânt
germinând alte cuvinte