apelor nebătute în piuă le rămân doar invidiile,
un fel de a da vina pe materie când
nimic nu iese cum am fi vrut - dacă am fi știut să vrem
orice, oameni și lucruri, stau de fundal unui decor tragicomic,
totu-i știrbit, până și cerul, ai zice că-i croit din cioburi lipite stângaci
nu vezi că nici angoasele, nici frustrările, nici aplauzele,
nu sunt atât de impetuoase precum
singurătatea?