Chiar așa?!
Pe pașaporul meu românesc scrie îmbietor “Uniunea Europeană – România”.

Sunt în vacanța mare, în România și, de când am venit, aveam o mândrie (nemanifestă) că voi vota acasă, pentru Europa...

Cea mai apropiată secție de votare era la Colegiul “Aurel Vlaicu”, liceu al tinereții mele...

Nu s-a putut, n-am pașaport “diplomatic” sau “la muncă în străinătate”... am fost și sinceră, păcatele mele! Am recunoscut că am dublă cetățenie... la Montreal, la Consulatul Roman, n-a fost niciodată vreo problemă...

Tot îmi cerea, când un nene, când o tanti, buletinul. N-am, așa că n-am votat pentru Europa. În pașaport e trecut și CNP-ul. Sunt cetățean european (așa scrie pe/în pașaport) și eu, la limită, visătoare, am crezut că am, cel puțin, dreptul elementar să votez. N-am! Poate în altă țară... pană la urmă, ce contează unu, două voturi...

Da, sunt tristă, acasă...





București, 25 mai 2014