1.Fericirea sublimează corpul de lesturile înmagazinate în el, împrumută corpului ușurimea aerului, căci, la fel ca el, circulă liber prin spațiile lăuntricului, primenind cu bună dispoziție atmosfera îmbâcsită a interiorului.

2.Blazarea cade peste fericire ca o ploaie acidă ce-i ruginește conținutul sublim.

3.Atunci când ești fericit, organismul lucrează în mod optim, imanența dizolvă orice boală, iar celulele endorfine se multiplică în corp și mântuirea devine o formă palpabilă a fericirii.

4.Omul e făcut din antiteze : dacă n-am cunoaște nefericirea, n-am ști ce este fericirea, căci oamenii uniformi și rectilinii, fără fericire, nefericire, emoții și ambiții, au gândurile mortificate ce îmbibă ființa cu letargie.

5.Structurile umane se sfărâmițează în corpusculi perisabili și apar fisuri în axa existențială.

6.Pentru un bolnav, timpul nu mai curge uniform și omogen, ci sincopat, intermitent și convulsiv, iar ființa zvâcnește disonant, cu ritmul vieții ce are valoarea discordiei.

7.Apreciez constanta ființială, în locul exaltării sinusoidale, căci poți cade ușor în cealaltă extremă.

8.Lăsând deznădejdea să se împrăștie în corp, ajungi în străfundurile deziluziilor și nu mai poți ieși la suprafața realității.

9.Doar zborul este o soluție, când ești înecat în apa murdară a depresiilor abisale.

10.Eu fac din forțele ce interacționează în lume o aură impenetrabilă, în spatele căreia îmi dezvolt eufonic ființa.