1.Ființa alterată de loviturile sorții, are zidurile verticale construite din cărămizile reușitelor jupuite de ploile tristeții și de frigul deșertăciunii, iar ferestrele prin care se vede sinele sunt crăpate de degetele dure ale timpului.

2.Zborul înspre veșnicie este oprit de cupola gândirii ilogice.

3.Urletul a scormonit o gaură în pământul pe care se plimbă entitățile rupte din ipostazele umbrei.

4.Viața se plimbă de la un capăt la altul al ființei, în ea am inserat spoturi ale voinței și idei sacramentale ca niște sinapse ale credinței.

5.Cine spune că albul bate întotdeauna negrul, este sau pueril sau idealist, cine spune că negrul bate mereu albul, nu percepe lumina descinsă din divin sau aprinsă în gânduri.

6.Într-o interpretare simbolistă, aria cercului reprezintă existența personală, cu centrul – sinele concentrând esențele telurice și divine, din care pornesc radial vectorii eurilor îndreptați în toate sensurile.

7.Vectorii eurilor simbolizează o multitudine de căi posibile de urmat într-o multitudine de lumi.

8.Vârtejurile de deprimări scufundă psihicul în străfundurile nefiindului, ce încearcă să se ridice la suprafață printr-o gândire forțată să fie pozitivă.

9.Negativul cu cohorta de tragedii rătăcite în labirintul psihicului maladiv involuează omul dizolvând creația în substanța deșertăciunii.

10.La umbra cugetului, poetul își resuscitează creația.