eu sunt malul drept, tu ești malul stâng
și între noi șuvoiul neclar numit viață
partea ta e rotundă și caldă
inimă și vatră
partea mea se pierde
într-o ceață de vis și uitare
dacă n-ar fi fost șuvoiul ce ne leagă
fără poduri sau artificii
stau și mă întreb când și cum ne-am fi întâlnit
pentru că fără albia ce-l poartă
ce rost ar mai avea malurile?

sau poate că viața
ne-a dat posibilitatea să fim noi
despărțindu-ne