Tata n-a fost de acord nici măcar să-mi cumpere chitară atunci când eram puștan. Imediat după lovilutie aveam 26 și i-am produs o mare supărare când am renunțat la un loc de muncă sigur și bine plătit pentru a pleca să cânt cu trupa Meteor din Țăndărei. Voise să mă fac inginer să n-ajung la fiare ca el. A lucrat ca tractorist mai bine de patruzeci de ani. În 1993 după ce am înregistrat mai multe piese cu formația Arca, nenea Didi fratele lui mai mic, căruia îi dusesem o casetă, i-a zis că am niște cântece frumoase. Atunci a vrut să asculte și el. Am pus o casetă în radiocasetofonul aflat în camera surorii mele. S-a întins pe pat cu spatele la soba de teracotă. La un minut, două, casa fiind stil vagon, a trebuit să trec prin cameră. Deja tata dormea. Știam minutajul pieselor. Când mai era un minut din ultima am intrat în cameră și am trântit ușa. A tresărit. Îl întreb „cum ți-a plăcut?” S-a gândit puțin și a zis sigur pe el „nota 7”. În anii care au urmat n-a reușit întotdeauna să-și mascheze disprețul față de situația mea. Într-un fel avea dreptate; a fost și este o perioadă Nitzcheană (nice masă, nice casă, nice mândră giupaneasa). Acum o lună a fost Sf. Ștefan. Copilul unor prieteni a venit cu chitara și a trebuit să cânt. Am început cu Glasul Pământului http://youtu.be/QmESYZFsnfI a lui Vali Sterian la chitare fiind Dan Andrei Aldea. Mi s-a părut că tata e atent. Apoi am cântat amestecat, din lume și de-ale mele. În timp ce cântam parcă l-am auzit spunând „ băi, băiatule, eu nu am înțeles ce cântai tu până acum”. A doua zi mama mi-a confirmat cele zise. Bineînțeles și ea a remarcat schimbarea de atitudine din zilele următoare. Probabil cântecul Glasul Pământului a atins o coardă sensibilă pentru el care și după ieșirea la pensie îngrijește două bucăți de pământ și o vie, după ce aproape patruzeci de ani a lucrat ca tractorist. Bunica mi-a povestit că era la prașilă când i s-a rupt apa. N-a mai avut timp să ajungă în sat așa că tata a văzut lumina în buza pădurii Viișoara, aproape de Piatra Lupului.
De când cânt folk am luat un singur premiu. S-a întâmplat la ediția 2004 a Festivalului Om Bun unde am obținut Premiul Vali Sterian.
Mulțumesc Vali, salutări lui Nicu Vladimir!