fiecare întâlnire a noastră creează un tunel spațiu-timp spre o lume-n doi
o cameră a petrecerii inimilor, animată de leduri colorate
și o baladă rock, cântecul care ne îmbracă singurătățile

„dansezi?”

trupurile noastre - unul - sunt mai aproape de infinit
niciun cuvânt rostit și totuși ne spunem atâtea
în brațele tale mă simt acasă
dansăm, în noi viața
mușcând din inocența ta născătoare de dumnezei

„închide ochii să-ntemnițăm momentul întru veșnicie!”