adu-ți aminte că ești născut din frica de neant
și numai speranța a pus umărul aruncându-te-n viață
vezi cât de mult contează un strop de frică
în oceanul nebuniei generale
eu știu că-s numai frică
și mai știu ca ea îmi e aproape
legănându-mă, alinându-mă, gonind toate tăcerile
ea singură aleargă scoțându-mă la liman
și tot ea va pustii totul,
apărându-mă

de undeva, din spate, coboară vijelios
ca o avalanșă
moartea
da.
pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic
nici măcar uitarea
doar eu,
amintind

poate că nu e prea târziu să-ți spun
nimeni n-o poate opri
și în urmă vin
și rămîn

de ce plângi?