știind că vei muri vei trage linie în lumea de lichele
premiate cu vârf și îndesat
nu-i așa că nu te vei mai urni cu aceeași grăbire
pentru a-ți primi umila-ți simbrie
pumnul de ură al celor care n-au reușit
să-ți ia sufletul să-ți vândă inima de aur
împlântând-o ca pe un steag după o răsunătoare victorie
sute de mii milioane de mercenari împotriva
unui om singur cu un singur trup cu o singură viață
sute de mii milioane de victime ale trădării
trădându-te plănuind să te sfărâme să te arunce
la cimitirul mașinilor ca pe o rablă fără chitanță
în-van-plănuind-să-ți-ia-dreptul-de–a-fi-secundă-după-secundă
străbătut de un fel de curenți electrici
ai poeziei nescrise
demagnetizând pământul care nu te lasă să mori
predându-le incapabililor falșilor discipoli arta-de- a- muri
fără să fi asistat vreodată la spectacolul criminal al străzii
în somn se aud mugetele ființei necontrolate
de omul-fiară spiritus rector al vremurilor
mugetele lipesc băncile și scaunele falșilor școlari de pereți
falși profesori vin cu false cataloage pentru false note numai de zece
observând dacă și cum prin acest perete a răzbătut mugetul batracianului
din banca întâi auzit de eugene ionesco de la prezidiul academiei franceze
uimit de felul în care atenționează ovaționează staționează
fiara umană ca apele dunării vara de lene și autocontemplare
divin savurându-și prada și vulnerabilitatea primitivă
trăiesc vulnerabilitatea ființei ca pe o zi de sărbătoare
netrecută în calendar după ce vulturul îți va fi sfâșiat ficații
crezându-se generos prometeu privind numai și numai înainte
spre marile înălțimi ale UTOPIEI ca spre comunism
așezând trecătorii puținii pelerini spre absolut ca pe bușteni
în căruța suprarealistă într-o ordine desăvârșită se apropie iarna
și nu mai ninge decât cu amintiri de pe o altă planetă
urmez steaua magilor mi se cere să iert și NU-MI VINE
ezit și steaua se stinge reapare se oprește stă după mine
mă așteaptă se ascunde mă ascund se zărește iar
semn că nu mor nu încă