poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-14 | |
- Ex-tra-or-di-nar! Ce cauți, Nelo, p-aici?
- Te-am așteptat, Teiule, c-ai zis că când om trece amândoi pîn fața bisericii, intri cu mine și dăm acatist... - Du-te fă, d-aici, că n-am bani! - Ai zece lei c-am văzut adineori când îi băgai în bozonar. Nela în timp ce negocia intrarea lui Teiu în biserică îl îmbrâncea cu mâna stângă spre poartă și cu dreapta se-nchina. De gura ei, dar mai ales de ochii curioșilor din stradă, intră Teiu cu Nela în biserică. S-au dus hotărâți spre femeia care vindea lumânări, o bătrânică cu chip blajin parcă abia coborâtă din icoană, și fără explicații, Nela îi zise: - Vrem să dăm și noi acatist să moară... Uța! Bătrânica, nelămurită de tonul scăzut al ultimului cuvânt pronunțat de Nela, întrebă bâlbâindu-se: - Ce, cine să moară maică... *uța? și se uită, cu ambii ochi de parcă s-ar fi unit înt-unul singur, întrebătoare către Teiu. - Nu, bre, Uța. Vetuța, că se-ncurcă ăsta mai dămult cu ia. Fața Nelei se îndreptă spre picioarele crăcănate ale lui Teiu în timp ce acesta îi și dă cei zece lei băbuței. Se lumină băbuța de explicație, și, cu ochii spre Teiu dar vorbind cu Nela întrebă tare: - Da ce, maică, lui nu i-a plăcut? Teiu dădu să-și lățească un zâmbet, de aducere aminte, dar privirea ascuțită a Nelei îl puse la punct și nu-i reuși decât o înroșire până în vârful urechilor. Până să se dezmeticească el din starea indusă de amintiri puse față în față cu nevasta, băbuța le puse-n brațe lumănări de aprins la vii și la morți, o iconiță și cinci lei, restul. - Duceți-vă, maică, duceți-vă și vă rugați! Că ce vreți voi nu se face! Rugați pe Dumnezeu să vă ierte! Întinse Nela restul de bani și porția de lumânări de aprins lui Teiu, ieșind apoape împinși de babă. Nela, cu o față pioasă, aprinse lumânările și pe ale ei și pe ale lui Teiu ce părea chinuit de suferință, aspect ce nu îi scăpă Nelei din vedere. - Te căiești, mă, te căiești? - Da, fă, mă căiesc! - Dă ce mă, dă ce? întrebă Nela gesticulând din cap și ochi - Că mai am dăcât cinci lei...zise Teiu scoțând un sunet ascuțit din dinți
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate