poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-09 | |
mama, sarcină în 5 luni
tata s-a evaporat, eram ca o minge de foc în burta ei atunci am aflat prima dată despre existența lașilor obiecte zburătoare identificabile totuși semnalările vor fi rare puțini vor recunoaște aveam 2 ani bunicul s-a prăbușit lângă mine, am crezut că se joacă dar nimeni nu zâmbea trecători iuțind pasul își adânceau mâinile în buzunare până atunci nu am știut că oamenii mor aveam 5 ani m-am zgâriat la genunchi au curs șiroaie roșii, carnea, trupul plângea pentru prima dată eram fericit, știam că am un mic Dumnezeu în mine care transformă apa în sânge aveam 13 ani îmi era dor de pedeapsa cu somnul de după-amiază pe care o primeam cu ani în urmă deja timpul se maturizase, devenise timp de om mare până atunci credeam că îmi va îndeplini toate dorințele dar nu era un duh fermecat aveam 19 ani îndrăgostit pentru prima dată făceam în premieră echipă cu o fată iar toate flirturile femeilor din lume intrau direct în spam eram fericit, nu știam că se tremură din așa ceva aveam 21 de ani am deslușit că timpul face pământul plat nu rotund cum învățasem la școală, în sfârșit înțelesesem nu mai băteam pasul pe loc 24 de ani am iubit, nemiloasă iubire, genul care te decapitează fiind deja spânzurat apoi te adună, te coase, doar pentru a o lua de la început până atunci nu am știut că iubirea e etern credincioasă aceluiași întreg de la 25 de ani am învățat că noaptea nu vine pur și simplu ea dă târcoale prăzii apoi se năpustește agil sfâșiind oamenii singuri măruntaiele lor calde sunt delicatese Dumnezeu nu s-a plâns nicodată că a fost singur așa că o salut respectuos, ca pe o mătușă care nu mă suportă 27 de ani ce natură vie ce realitate aridă doar oameni cameleon, unii așteaptă ploaia să poată plânge alții frigul pentru a se îndrăgosti, ipocrizia e ridicată la rang de diplomație ce de premianți am nevoie de un program de protecție a martorilor prezentul e cea mai nenorocită corvoadă iar eu sunt martor ocular scrisoare din viitor year 3627 - nothing changed love didn't conquer the world mission failed if only
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate