în fiecare zi în locurile unde mă aflam se petreceau lucruri ciudate
trăiam mereu cu spaima de a nu fi sfâșiat de hiene
cu dinți galbeni tociți de atmosfera insalubră a junglei
unii dintre prietenii mei își înălțaseră zeppelinuri
și vorbeau numai despre educație
îndemnându-mă implorându-mă citându-mă
în cărți despre logica bunului simț
sfâșiată de sufletul-tigru
dezgolit de tot viscolul și de tot-prea-înaltul
iarna nu mai venea cu banalitatea ei de la sfârșitul lumii
călătoream într-o toamnă de aur cum ar fi spus sadoveanu
o toamnă de zinc de absint pentru o ancuță plecată
la prășit de hașiș absentând de la parada națională
mai mult de un milion de români se echipaseră sportiv
în chiloți negri maiou negru deși norman
poartă numai alb în toate filmele hăt văzute de mine
așteptând fluieratul președintelui
nimeni nu știa încotro să alerge
încotro să mergem dacă tu ai fost mușcat de cățelul pământului
și istoria a scris că ai fost diadoh al durerii
și că darul unirii dintre frate și frate
nu ni-l poate lua nimeni oricâte blindate
ar asmuți marile puteri împotriva umililor
desculților profesori de limba românească
de parcă toți ar constitui cel mai mare pericol al lumii
în opinia domnului colonel relu budacea
singurul polițist de geniu din orașul vaslui
care n-a luat șpagă cât pe ce să fie evacuat
de asociația de locatari după ce și-a arestat tot orașul
domnul colonel echipat în chiloțari negri și numai în șlapi
ca și președintele româniei locuind mai mult prin apropiere
acasa lui fiind mereu în altă parte sub ocupație nazistă hortistă
etern stalinistă manualul lui de dizidență
fiind dat la casare de însăși ana blandiana
într-o țară de dizidenți la ce bun unul în plus contra masoneriei
trebuie să fii mai paranoia decât soții ceaușescu
fie-le țărâna ușoară
dacă mai există țărână în această parte a lumii
dacă mai crezi a avea vreo șansă vorbind despre educație
de la uimitoarele înălțimi
pe care le poate atinge zeppelinul
pilotat de domnul gabriel liiceanu
scoborând ușor pe fereastră
pentru a se preface a nu-l auzi pe tovarășul ion iliescu
președintele româniei în exercițiu
strigând cât pentru toată amărâta de planetă pământ
,,MÃI ANIMALULE ’’ cum de nu știi că eu sunt
tatăl lui vișinescu și al meu partid în vecii vecilor
nu cumva educația e pentru copiii partidelor
pentru copiii de masoni celebri nu cumva tu ești
copilul acela care îmblânzește inima fiarelor
și o dezvrăjește făcând-o să tremure pentru o patrie
atât de săracă încât prin jertfa ta să devină bogată
cu mult mai bogată decât toate patriile din univers
adunate laolaltă ca surcelele cum a spus Iisus
foc am venit să aduc pe pământ
și cât aș vrea să fie acum aprins
nimeni dintre voi nu s-a născut sfânt
pentru a-l judeca pe cel căruia –i zicem seamăn
ori apelându-l cu supremul aproapele meu
după ce am scurtcircuitat lumea
legea morală a domnului kant este singurul lucru
care ne lipsește ca nasturii de la haina uzată a lumii
când râd proștii pietrele plâng
râurile curg liniștit printre stânci de miozotis
alină durerea și o pietrifică într-o tabără de vară comunistă de la fieni
când am crezut că am descoperit un nou element chimic
pentru că niciodată nu am mai văzut o piatră atât de albă
pe care s-o latre cățelul pământului și omul din el
să primească o bucată de pâine