niciodată nu am știut cum arată culoarea patagoniei
adică s-o pot defini numai pentru mine în cuvinte
aparținând unui alt timp s-o pot arăta cu degetul inelar
celor care se întorc ori își petrec veacul prin ea
ca și cum ai trage cu pistolul înspre o pasăre invizibilă
până-n clipa în care brusc am văzut
cum cuprinsese –ntre gheare toate anotimpurile
încercând să le sfâșie aruncându-le hoiturile
pentru jucătorii de rugby de la un meci ușor trucat
de teama de a nu ieși nimeni de pe terenul de fugă având
prea multe oase rupte sau prea multe reușite în această viață
niciodată nu mi-am imaginat că-mi va fi frică
de creierul de patagonez al politicienilor pe care i-am votat
cu mai multă convingere decât aș fi primit nitam –nisam
o avere din partea cuiva pe care nu-l cunoscuse
nimeni din neamul meu până la a douăsprezecea generație
fiecare dintre marii scriitori la care țineam mai mult decât la mine
se ascunsese din calea gloatei dezlănțuite ca la mineriade
împachetându-se cu ziare făcându-și coifuri de luptă corp la corp
trebuie să mărturisesc că mie
nici la mineriade nu mi-a fost frică pentru mine
mi-a fost frică pentru cărțile pe care ioana mi le pusese deoparte
nici ea plângând pentru sine ci pentru cei doi câini-lup
care –i salvaseră viața în mai multe rânduri de la un incendiu
și de la cutremurele prezise de institutul de seismologie
înmărmurind cum de două fiare cât balconul
nu pradă nu sfâșie nu urlă așteptându-și stăpâna
o fată firavă ca un fir de iarbă care se ascunsese după raftul oval
deasupra căruia era agățat un text apocrif al lui puiu gârcineanu
avocatul legionar a cărui elocință o lua înainte
pe a lui nae ionescu spunând că la judecata de apoi
toți regii pământului vor merge în urma lui leonardo da vinci
singurul pictor al lumii căruia regii i-au creat cele mai perfecte condiții
pentru a le uita numele când uraganul plutonic al geniului
s-a dat un pas înapoi să intre minerii fără să bată
la ușa maro nepatagonez a facultății de filosofie din lemn masiv
cum am scris într-un alt poem la pagina 56 dintr-un alt volum
am văzut apoi cum culoarea patagoniei cuprinsese totul
dicționarele străzile pustii școlarii din toate clasele polițiștii
jandarmii apărându-se de iarnă cu un fel de bastoane stacojii
încercând să-și vândă cascheta la preț de speculă antipatagonic
sertarele cu bijuterii adevărate din budoarele filemelor indiene
o actriță made bollywood murise în timp ce se machia
suveranele intrări în cartea morților
durerile de stomac ale pumelor după o pradă mult prea mare
apa oceanelor înghețând sub sentimentul maternal
de uriașă broască țestoasă contemplând foarte multele
îngenuncheri ale omului sărman rămas singur
să înfrunte dezastrul când numai lui
i s-a încredințat taina împărăției