să știi să poți să urci să nu cazi
să visezi să înțelegi iute ca fulgerul
să reflectezi câteva mii de ani mai mult decât upanishadele
să posezi adevărul ca pe o armă și să nu ucizi
să te-ndurerezi de pierderea oricui îi poÈ›i spune ,,fratele meu’’
să nu greșești decât în vis iar după vis să urmezi visului
să contempli realitatea cu atâta umilință
încât faust prividu-te să coboare de pe crucea goetheană
să te mângâie arătându-ți fiecare greșeală săvârșită de el în viață
să știi să șlefuiești ca pietrarul fântâna din deșert
niciodată potolind setea de idealul învălătucit
ca o casă construită la repezeală pe aripile păsării-clopot
care e timpul să se odihnească
de drumul lung din vechime la noi
desfăcându-și aripile la modul conjunctiv
migrând din limba latină în limba română
și –n alte limbi imperiale îngenunchindu-i pe barbari
pentru ca tu să începi să poți să mori puțin câte puțin
să crezi că metafizica fiecărui cuvânt
este mistica fiecărei zile întemeind
numai pentru tine o nouă religie
THAT’S MY RESPONSE my dear prince of denmark
regina victoria regina elisabeta regina christina din țara vecină
de unde a spus shakespeare în hamlet
că vor veni spectatorii să îngroape morții din piesa criminală
incendiind, SIR, lumea ca teatru ad calendas graecas
SIR NEVERMORE please