....mă întreb de ce mă aflu. Care e scopul meu. Orice e creat, conceput de om, are un scop. Omul găsește un scop oricărui lucru sau fenomen dar nu-și poate defini scopul lui. Haosul e alcătuit din particule, ele fiind ceea ce-l face să existe. Poate că noi suntem făcuți să ne „agitam” în haosul lumii noastre. Trebuie să ne alegem tinte și să înaintăm spre ele lovindu-ne involuntar de alte „particule” deviândune traiectoria, redresandu-ne...Cotinuăm să înăintam, decorul se schimbă, ne atingem ținta sau o abandonăm dar întotdeauna apare alta. Găsim în haos și particule opuse care ne atrag și ne cautăm drumul împreună cu ele simtindu-ne mai puternici sau mai importanți dar tot nesemnificativi suntem și ne îndreptăm spre acelasi sfârșit . Daca există, și conform „principiilor” ar trebui să existe, Creatorul se uită la noi cum te-ai uita tu într-o sferă imensă din sticlă plină cu musculițe de oțet care zboară dintr-una-n alta... sau la un roi de albine. Oare au ele sentimente? Oare au rude si prieteni? Ma uit la animale îmi dau seama că omul de demult, nu pare să fi avut prea des asemenea întrebări. Era prea ocupat să țină focul aprins să vaneze mamuți pe care sa-i pună în tigaie să se ferească de tigri și să descopere cele ce acum noi le aflăm în manualele școlare. Scopul lui numarul 1 era să stea în viata cât mai mult. Bravo lui, da pană la mine s-a mai schimbat treaba, eu mă plictisesc. Nu vânez mamuți și nici măcar nu duc o viață la țară. Eu călătoresc prin povesti scrise de alții, prin teorii filozofice, prin filme și imaginație. Ne gândim atât de mult la viitor și la întrebări fară raspuns că uitam să trăim. Poate e mai bine să uiți de toate astea, să te cufunzi in ignoranță si să fii fericit, să petreci de ziua ta, să asculți manele, să plângi când îți moare pisica și dacă ai bani să... să mergi intr-un safari. -Tata nu uita să platești cablu’ că ni-l taie ăstia! Auzi?