poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 731 .



frank o'hara nu a traversat niciodată eonul imbecilizării
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2013-10-30  |     | 






vei vedea drept în față cum se înalță peste veșnicele ghețuri
un munte de verdeață care desparte binele de rău
vei trăi un basm mut în care unii se vor îndrepta spre moarte
cu 300 de km/h alții își vor cumpăra chiar avioane
dar tu nu te grăbi dintr-un simplu joc al minții
vei umple o mare în care se vor scălda zeii
populând cotidianul atât de sărac
de când a început prohibiția nimeni
nu mai are ce să spună despre sine
decât dacă se –nsoțește cu viclenia ambasadorului deșărtăciunii
o, frank părintele leonte gazea de la ceplenița n-a fost așa
avea 103 ani când în gară au intrat toate trenurile
care au fost prin viața lui nesfârșită
la care eu nu am mai putut adăuga prea multe
o, frank, dacă-i ști cât de sărată a devenit spuma oceanului
studiindu-ți versul continuu din viitoarea ta biografie
cu fapte obișnuite care au schimbat lumea
pe care le-am găsit într-o haltă părăsită
și care nu știa că omului atât de încercat de vremi
îi va fi dat să trăiască și-n era dezalfabetizării
ce destin, frank, în gară la hârlău
și-a adus aminte ,,tatăl nostru’’
în limba rusă învățat de la pecerskaia
unde fusese novice până –n 1917
apoi gara a dispărut dintre noi
răpită de o memorie lacomă
în viața reală s-au auzit bubuituri
de care doar tu din biografia ta
de peste o sută de ani vei ține cont
nu vei râde și nici nu vei plânge
încercând să înțelegi cât de vii pot fi toate
acele miliarde de suflete jupuite de piele
despre care spunea părintele au fost îngrămădite
în vagoane pentru vite mai lungi decât lumea
și care niciodată nu s-au mai reîntors
cuvântul ,,acasă’’ fiind tăiat literă cu literă
plutind în libertate ca într-o mare despre care tu ai scris
atât de frumos stând în calea furtunii
și vei mai scrie cum pot fi regăsiți
pe drumul ființei vorbind după heidegger
toți acei despre care nu se știe
dacă au fost îngropați
ori dacă au fost aruncați din trenul
pe care alții oricât s-ar strădui
încearcă în zadar să-l prindă din urmă
viața lor e un basm mut atâtea vieți
de care alții râd în batjocură ori se prefac a le fi uitat
atâtea vieți care nu mai înseamnă nimic





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!