kierkegaard din ultimul șfanț și-a luat o bere
la capătul peronului șezând pe bordură, o desface
.
ei i-a desfrunzit umărul
îmbrățișarea mea-i promite doar ierni iminente
natura devine-un tablou controrsionat – gândea el bând molcom
.
un ecou din viitor îi învârti dopul aruncat la doi pași, ca pe-un titirez
,,au au au bani și valoare
un merțan și trei bemweie
o vilă nouă la cheie
și dujmani care tot moare... – fără număr
și își trase și un hamăr
și gagici pentru picamăr... – fără număr
dar vine mascații vere... – fără număr
din partea nașului o găină trăiască și să mai dee...,,
.
kierkegaard a greșit peronul, sticla sau femeia
ecoul dă buzna cu tupeu
.
ar da el ecoului un bănuț să-l lase-n pace, îl ustură urechea și
doar una mai are, în rest niciun pol de parale, nu știe că
ecoului nu i-ar ajunge nici polii magnetici, fie ei și pe invers...
.
,,bagă maestre, regele regilor spaima kierkegarzilor
re major, doi doi, zece... aaaaauuuuăăăă regheton
cu mulți miaș fără pardon
și pentru mire mireasă și invers că nu se știe știe știe
unde am rămas? Aha
vine mascații vere cu controale pe avereeee
și rămân cum e nasol
cerșetor la porți de mol
- dujmanii ar vrea-ntr-adins
dar asta e doar în vis
fiindcă noi e la putere
cât o să mai cuuuurgă beeree,,
.
fluierul acarului îl trezi brusc, luă discret dopul de pe jos și-l înghiți –
la autopsie s-a găsit în burta lui kierkegard un ciob dintr-un compact disc
piratat firește,
venit dintr-un viitor, dintr-o țară-fără-țară ...
în semn de răzbunare, astăzi, pe același peron, cerșesc și cântă patriotic
bossul manelosul cu trei chintale dă aur la gât și-n gură