dulapul meu e plin de rochii
de ceață
de broaște și ape
de mofturi
cu privire la partea din tine
peste care m-am întins azi-noapte

sunt cîteva lucruri
mă tot lovesc în viață de ele

privirea ta
mișcările mele involuntare
cîteodată
devin voluntare
le amesteci cu ale tale
și mă iubești până se luminează
de ziuă în camera noastră

cu gîndul și fapta și vorba

eu nu mai am nimic în afară de tine și rochia asta verde
înfășurată pe mușchiul inimii