de fapt nimeni nu-și ia bilet, fiecare-și primește invitația
pentru că-n sală nu e decât un singur loc
spectatorul și mașinistul

filmele nu sunt chiar filme ci mai mult o-nșiruire de fotograme
dar cum nimeni nu s-a mai întors să povestească
e clar că de cele mai multe ori proiectorul se strică sau mașinistul se ridică și pleacă fără “the end”
cortina cade, spațiile se contopesc, noaptea se-nvăluie-n blue moon
intrarea se pierde…
în depărtare
uitarea
ritmul ucide povestea
tot mai puțină lume caută semne
negativele nu mai au nevoie de lacrimi
zilele se estompează…
cu voie sau fără

sunt multe povești ce merită să fie cunoscute, premiate
așa că lumea așteaptă cuminte
să-i vină rândul
partea bună e că niciodată nu se-încurca bobinele