uneori mă uit la mîinile mele și le întreb
dacă vor să fac parte din mine
uneori mă uit în oglindă și o întreb
oglindă oglinjoară
(răspunde-mi înainte să te fac țăndări)
cine are cel mai frumos nechip din țară?

uneori mă uit la picioarele mele și le întreb dacă
vor să meargă cu mine
pe ape pe nori sau în pămînt
e amuzantă chestia asta
să știi că n-ai avut de ales
și să nu lași pe altcineva să aleagă

e prea mult să ai același chip zi de zi
să te întorci seara acasă
să te așezi în pat
să pui capul în inimă
sau inima-n cap
să te întrebi ce-ai făcut cui ai fost de folos
bine asta o știi
cui ai fost
azi ești un cui pentru mîna stîngă pe care o simți puțin amorțită
mîine ești cui pentru piciorul cel drept din care într-o zi va țîșni adevărul

e prea mult să știi cine ești
și să trăiești așa pînă cînd moartea va spune
ți-a venit timpul
și tu te juri pe ce ai mai sfînt
să mor io dacă nu te-am rugat să vii mai devreme și dacă se poate
cît mai accidental
e prea mult să te trezești dimineața fără să te sufoci
și să te porți pe toate aceste străzi
de parcă ai fi un iaht de lux

teița a dat în floare
ce te omoară e lipsa de sinceritate
de ce nu pot spune că că mi-e dor de lebedele negre din leeds castle
și de tîmpitul ăla de moș crăciun care se dădea cu capul de ușă

mai degrabă atunci ar fi trebuit să încep să sap groapa celui ce-a fost

sunt un rege dat naibii
seara fac omletă din lună
dau anunțuri la ziar
rege cu tot cu armură și cal
caut mormînt