credeai că dacă bați ei vor deschide
ai ciocănit încet cu genele plecate
boboc de fată fără căpătâi
dar bisericile nu au streșini sub care să nu te plouă

ți s-a spus că iubirea e înțelepciunea nebunilor
ai sădit lalele în ghiveci
le-ai scos prea devreme la soare
când oricum ninge
și peste copacii uscați
în care n-a lovit securea

cu ochii tăi mari de copil
te uiți de parcă n-ai mai fi văzut
o gaură de cheie sigilată

oricum tot zgaibă vei rămâne viața toată