insula lui robinson nu dispare ci intră în mine
visul cu lei mă duce mai aproape de moarte
interpretarea psihanalitică a morții
îmi spune că voi avea parte de onoruri regale
luntrașul înhămat la speranța trandafirie a trecerii dincolo
își va primi prinosul stând cu mine
la o masă din lemn de trandafir
înțelepciunea străbună continuă dialogul imperial dintre mine și lume
gâlceava omului care vrea totul de la viață
și liniștea dinaintea furtunii se regăsește în floarea de trandafir
în trandafirul care înflorește în singurătatea drumului lung
pe acolo nu trece autostrada lui jim morrison
tristețea făpturii umile pe drumul de beton al regăsirii
și al pierderii de sine printre oameni și fapte neverosimile
înnobilează mai multe anotimpuri al cincilea al șaptelea anotimp
când ai fost fericit cu iubita ajunsă vampă deasupra lumii în burj dubai
ea și-a uitat poeziile dedicate mie la mine cum eu
mi-am uitat de sclavii împăratului iustinian de la dunăre
eu mai înțeleg limba lor printre nevăzute piramide
ei mă așteaptă din vremuri imemoriale pe fotoliul de aur și acaju
adăpostindu-se într-un turn mai înalt decât lumea
unica mea înțelepciune este verticala pe care coboară
amintirile și faptele mele eroice dintr-un scrânciob hipnotic
ne-am dat întâlnire la festivalul de hipism comentat
cu însuflețire neprefăcută de omul așezat cruciș în patul lui procust
căluțul meu din copilărie a fost și este întotdeauna primul
cel mai iute cel mai puternic cel mai năzdrăvan
el îi face pe amicii mei să posteze poezii
el le salvează viața și moartea
el le dăruie un nimb de nemurire prin edituri
tuturora el împarte ultima felie de viață
mă fac solidar și țin istoria în loc
pentru constantin noica și mihai eminescu
hăituit de mai mulți câini decât de cele mai frumoase pisici
din morminte egiptene lingând tălpile lui Moise
alungând Duhul Sfânt în Þara Sfântă pe nisipuri șfichietoare
cum poți să stai să respiri zefirul divin
în umbra pământului sterp ne-am așezat corturile
să știi cum să rămâi viu atât de viu pentru cei care vin după tine