eu rătăcesc printre cuvinte
ca să le văd înăuntrul

eu n-aveam înger
colindam fără rău sau bine
fără gri
(am învățat toate poveștile
într-o zi cu ploaie și două curcubee)

dacă aș săpa șanțul acesta în cer cu picioarele
iar cerul scos l-aș aduce în casă
tot n-ai veni să zbori lângă masa mea
de scris de mâncat de tăiat capetele
zorilor

de aceea e clar că nu știu cum să te-aștept
(deși în așteptare găsesc o voluptate cu zimți
așa cum în tăcere sugrum clipe fierbinți)

mâine
voi smulge de pe chip tapetul ăsta de
femeie care le știe pe toate
mâine
voi privi prin gaura cheii la ceea ce știu
că pot fi
spre seară desigur
cu șapte bătăi pe minut
ceasurile-mi vor îmbătrâni sângele

voi merita să zdruncini poarta dintre noi
mâine să intri
atotputernic și inofensiv
să domnești să râzi și să cânți în palatele mele
pentru ca-n noaptea luminii
noaptea vederii
să fii împins ușor către-o fântână

dar azi împarte cuvântul în două
să facem dragoste în miezul fiecărei vorbe

POVESTITORULE !!!
azi te urmez în basm