Dansezi cum nu am mai văzut. Umerii tăi ridică și coboară, ritmic, rochia pămȃntie descoperindu-ți și acoperindu-ți pulpele încordate de stat pe vȃrfuri să te ridici la înălțimea muzicii pe care dansezi. Trupul tău se ascunde sub veșmȃnt asemeni unei drame perfecte după cortină. Mă fac părtaș la acest ”tango passion” Te privesc, te savurez, te ascult și plȃng, visez la tine și rȃd, mă rog și rȃvnesc, adulmec, gust praful ce-l ridici în urma ta, vibrez și cȃnt, mă regasesc în povestea trupului tău, mă identific cu arta mișcărilor tale. Privirea mea îți mȃngȃie sȃnii și fesele. Gȃndurile mele îți încătușează gleznele ca să te pot prinde.
E teatrul pe care nu l-am mai văzut. E piesa care mă ridică de pe scaunul confortabil al rȃndului 3. Mă ridică și mă aduce lȃngă tine pe scenă. Fȃstȃcit și tȃmp, timid, timorat de vortexul iubirii, întind tremurȃnd mȃna spre tine ținȃnd o floare frămȃntată în palmele emoției și iți ating vȃrfurile degetelor și mă conectez la tango-ul suprem. Iar tu...spui doar atȃt, șoptit dar apăsat:
- Besame...besame Mucho!!!