am ieșit din grăuntele răului
(nu vă îmbulziți s-aruncați, întâiul, piatra)
și am ajuns aici
la moara cotidiană a ispitelor
pot spune că finalmente ex-ist
lumea mea mă tot descoase despre impresii
cum mi se pare - nu mi se pare
am deja certitudini și aspirații concrete
(nimeni nu mă crede că există concretețe
până și în iluzii)
un ajutor de morar mă-ntreabă ce-am făcut
prima dată ajuns acasă
fără nicio jenă, uite: m-am dus direct la baie
(le lipsise celor aproape șase ani de exil
cada și scaunul closetului - dincolo erau doar wc-uri turcești)
și chiar fără să fie ,,necesar’’, am stat nici pur nici simplu filozofând
la ispite și aspirații
Mulți dintre cei care mi-au sărit în ajutor
să nu mă înec în lanul răului
mă consideră un ingrat, s-au obișnuit să mă tot ajute...
nu-mi trebuie deocamdată
decât scaunul closetului (unde sunt cel puțin Platon)
și propria mea concretețe despre verbe în care
conjug a iubi, conjug a fi
(deoarece mă aflu pe domeniul conjugal)

și să nu creadă careva că sunt închis în baie
la prima incursiune în oraș
mi-am pus fesul de arlechin pe țeasta primei statui întâlnite –
Roma are, iată, un erou profanat (oare de ce nimeni
încă n-a dat jos fesul acela!)