o oame nu a fost nimeni mai ticălos decât tine pe pământ
nu că nu te-am mai putut ierta ori suporta
dacă te-am agățat de șaua de fier zimțat te-am târât pe nisip
și ți-am uitat numele și chipul ți-a fost mâncat de grauri
nemaivând ce spune călăului am vrut să mă șterg pe față
cu sângele neamului tău becisnic o oame turma a cărui neam o urmai
era cu mult mai cumplită decât și-ar fi imaginat cineva
o groapă în hades fără luntraș și fără apa însetării
vulturii erau sătui de carnea ispititorului
și nu au vrut să mai coboare din înalturi
mi-au aruncat o pană cu o mie de reproșuri
o oame nu ai fost vrednic nici să fii păscut de vulturi
scrisoarea lui pindar despre faima lui homer
este la fel de îndurerată ca lătratul omului cu inima de câine
omul-câine devenit omul-demon înotând
prin mulțimea planetelor neexplorate de nasa
pentru multiplicarea și perpetuarea depresiei suverană în purgatoriu
imaginea hadesului după dante și ipocrizia omului
erupție a unei vitejii după ce toate războaiele s-au terminat
vidul ontologic dintre ființe nu se poate umple cu maniere
ci se descompune în unelte ale trădării și rupe scripetele
celei mai înalte piramide hamletiene ce s-ar fi construit vreodată
prin labirint trece o femeie singură și palidă
sub privirile idolilor unanim acceptați
din mare iese o turmă de porci
și se ascunde în holdele mănoase ale lumii
achile, dormi?