Sunt obosit de atâta neodihnă, o neodihnă a propriilor gânduri și trăiri. Încerc să-mi odihnesc mâna în fiecare cuvânt ce seamănă cu tine. Poate trist, celebru tangou răzbate de după noi, pasul nu își găsește ritmul și detest acordurile false dintr-un instrument numit flașneta unei curbe din epoca claustrofobiei. Este inconfundabilă și dă autografe pe fiecare obraz subțire cu cheltuieli enorme la supermarketul din sud-vest. Bonuri cu autografe, fire smulse din capul locului și ciulini în fiecare virgulă rămasă în subsolul bogat de zăcăminte, slab cotate pe piața rebuturilor. Unul gras se dă cu lavandă și pute de zici că puterea lui stă pe gard precum boarfele la uscat. Din loc în loc și câte o prună, bună uscată, mai bună cu grade, arareori borțoasă la umbra prunului. Credul mă prind într-un joc al necunoașterii și dau de atâtea necunoscute, bătrâne, nebune și obsedate de drumul lung al unui câine. Pură coincidență? Credoul meu spune că nu, dușumeaua scârțâie și piciorul are laba umflată. O consultație este programată la ora absurdă a pauzei de bârfit o parapantă, o parașută, un bețiv, toate nepotrivite pentru era informaticii...
Consultul, stabilit la ora exactă, a dat roade. Mi s-a confiscat ideea ca sunt aproximativ sănătos doar atunci când dorm pe mine, când mă alerg printre idei și mă găsesc printre ce a mai rămas din mine. Un câine, probabil de rasă, posibil prea blând, curând trecut de bariera critică a criticilor de artă ce m-au găsit tocmai pe mine să mă "opereze" în viu, că altcumva nu pot, din cauză de testament. Mă vreau cenușă, câte puțină în vatra fiecărei femei din viața mea. Dar asta înseamnă că trebuie să mă mai îngrași să ajungă la toate iubirile mele un bob de zăbavă, din cenușa ce încă arde în tăpșanul unor amintiri ce pleacă și vin mereu. Nu preget să mă deschei la bocanci, căci nu aș putea să intru încălțat în camera de la stradă. Îți scriu un sonet, poate că te vei regăsi în toamnele ce vor urma. Dacă nu voi fi cu ele să îți aduci aminte că focul arde dacă există puterea unui trunchi ce are cercuri concentrice în miezul curat. Dacă voi fi cu ele vei înțelege de fiecare dată privirea care vorbește și spune că timpul meu este egal cu timpul femeilor pe care le-am iubit. Femei și timp, dimineți și seri, nopți și zile, iubire și cuvinte...
Ne cerne clepsidra în seara aceasta ca o spirală. Se afundă și se ridică, mă sărută și îmbrățișarea mă transformă în bobul de nisip, ca și când ar fi ultima picătură a unei curgeri. De ce faci asta, bobule? Durează-mă o piramidă și așează-mă sub tălpile iubirilor mele, dese și dense, cuprinse și necuprinse în ființa mea. Pune-mă să spun o rugăciune și ai să vezi că în ea vor fi cuvintele magice al...
e unei iubiri ce pleacă, a alteia ce vine și se multiplică în zeci, sute, mii de trăiri, de sărutări, de atingeri și aduceri aminte a primului sărut. Prinde-mă în timpul tău și desenează-mă fluxuri și refluxuri într-o mare dragoste. Dacă ai să înțelegi ce vorbesc tăcerile mele vei înțelege că suntem norocoși și că ne-am găsit izvorul nesătul de sete. Cuprinde-mă și uită-mă pentru tine, undeva acolo, undeva aici, oriunde vei merge să mă porți în cel mai frumos talisman al unui vis din doi. Deschid o poartă albă și dincolo de ea o alta și o alta, și tot așa până când voi întâlni deschiderea...