Eram pe un câmp de maci,
Și visam că părăsesc această lume...
Ca un șoim spre cer mă avântam,
Și dincolo de lună, voiam să zbor,
Spre lumile celeste, și spre hotarul lor.

Purtând cu el credința și iubirea,
Sufletul se scaldă-n diafan văzduh,
Despică nesfârșirea cuprins de bucurie
Deasupra, peste mări, peste valuri sparte,
Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte.

O noapte-ntreagă-am colindat
Galaxiile, în lung și-n lat...
În zori, când m-am trezit, stupoare,
Venise toamna..."coana mare"...
Cu poala plină cu nuci și amărui migdale.