poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-18 | |
de la un timp am simțit cum totul se va sfârși între noi
destinul în sensul fatalității oarbe ne mai dăduse o șansă pe care o cultivasem cu orgoliu antic uneori invincibil singura forță capabilă de a ne strânge laolaltă era natura angelică a copilăriei și renunțarea de bunăvoie la o confruntare cu mult înainte câștigată cu mult mai înainte pierdută un fel de liră a lui orfeu dincolo de nori colosali semizei îmbrăcați în mantii albe ne mai dăduseră o șansă probabil dintr-un exces de cutezanță dialogul dintre mine și tine fiind jocul pe care nu-l terminasem în copilăria mea târzie și de aceea parcurile sunt și acum pline de copii ce poartă în spate ursuleți nu substantive ci verbe dinspre ursulețul de pluș înspre ușa interzisă și totuși deschisă din mii și zeci mii de orașe ca o moarte amânată în ultima clipă din respect pentru trădarea cărturarilor jurămintele solemne ale francmasoneriei au închis școlile și blestemul marilor învățați uciși înainte de a le veni ceasul face din orice poet un dalailama călare pe tigri albi pe crestele tibetului se topesc din adâncuri ghețarii și lacrima lor e viața celor fără onoare și fără destin de la o vreme s-a dat startul ninsorilor în greaca veche acela care va vorbi despre moartea pe cruce în era vărsătorului va trăi veșnic însă veșnicia nu s-a născut la sat pentru că satele nu mai există există doar bărbatul în haine negre care nici el nu-și înțelege menirea și nu poate nu poate să se închine clopotului lui rubliov oricât va fi îmbrăcat în fracul negru al unei vietăți aparente într-o zi mi-a dat să înțeleg că viața îi era pe sfârșite mănânc fără să vreau beau fără să simt noțiunea de prietenie este un alt fel de mulțime vidă forța pe care mi-a transmis-o din fracul negru ce-l purta zâmbind sarcastic printre nasturii de platină și a cărui elocvență trecea constant de 46 grade părea a fi mai puternică decât imnele homeride de la el știu că nu mai poți să adormi când vine îngerul și pleacă și-ți arată lumina subțire din căderea și starea pe loc atât de limpede a niagarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate