de la un timp am simțit cum totul se va sfârși între noi
destinul în sensul fatalității oarbe ne mai dăduse o șansă
pe care o cultivasem cu orgoliu antic
uneori invincibil singura forță capabilă de a ne strânge laolaltă
era natura angelică a copilăriei și renunțarea de bunăvoie
la o confruntare cu mult înainte câștigată cu mult mai înainte pierdută
un fel de liră a lui orfeu dincolo de nori colosali
semizei îmbrăcați în mantii albe ne mai dăduseră o șansă
probabil dintr-un exces de cutezanță
dialogul dintre mine și tine fiind jocul
pe care nu-l terminasem în copilăria mea târzie
și de aceea parcurile sunt și acum pline de copii
ce poartă în spate ursuleți nu substantive ci verbe
dinspre ursulețul de pluș înspre ușa interzisă și totuși deschisă
din mii și zeci mii de orașe ca o moarte amânată în ultima clipă
din respect pentru trădarea cărturarilor
jurămintele solemne ale francmasoneriei au închis școlile
și blestemul marilor învățați uciși înainte de a le veni ceasul
face din orice poet un dalailama călare pe tigri albi
pe crestele tibetului se topesc din adâncuri ghețarii
și lacrima lor e viața celor fără onoare și fără destin
de la o vreme s-a dat startul ninsorilor în greaca veche
acela care va vorbi despre moartea pe cruce în era vărsătorului va trăi veșnic
însă veșnicia nu s-a născut la sat pentru că satele nu mai există
există doar bărbatul în haine negre care nici el nu-și înțelege menirea
și nu poate nu poate să se închine clopotului lui rubliov
oricât va fi îmbrăcat în fracul negru al unei vietăți aparente
într-o zi mi-a dat să înțeleg că viața îi era pe sfârșite
mănânc fără să vreau beau fără să simt
noțiunea de prietenie este un alt fel de mulțime vidă
forța pe care mi-a transmis-o din fracul negru ce-l purta zâmbind sarcastic
printre nasturii de platină și a cărui elocvență trecea constant de 46 grade
părea a fi mai puternică decât imnele homeride
de la el știu că nu mai poți să adormi când vine îngerul și pleacă
și-ți arată lumina subțire din căderea și starea pe loc
atât de limpede a niagarei