mă voi zăvorî în tine cu șapte lacăte o sumă de păcate îmi vor sta de strajă să nu mă înspăimânt de atâta rătăcire de mine cozile lor înspicate vor lovi amenințător la fiecare jumătate de respirație încinsă țărâna încenușată va porni să toarne spre cer flamuri negricioase zemuri fierbinți căci păsările pământului vor fi dezlegate să-și frângă aripile de lut ulmii își vor flutura radioși rădăcinile către arțarele despuiate [n-aș fi crezut, ah, n-aș fi crezut ziua aceasta] vor scuipa gurile lor pline de pământ îngropăciunea vieții așa cum o știam

femeile prăpăstioase se vor cruci în sânii prăpăstioși de trei ori cu scuipat își vor întoarce basmalele pe partea fără de dor fecioarele și pruncii vor fi îngropați în poduri [nu te încumeta nu rosti nu huli] vor mesteca iarba fiarelor își vor ține palmele în palmele alunecoase privirile lor înfricoșate se vor prelinge la marginea acestei coli de pierzanie în care mă descifrez neasemuită mie