Se mai naște câte un om pe lumea asta...
- Dar ce, eu nu-i dau voie să se ivească?
- Ba îi dai. Pentru că n-ai ce să-i faci. Un om de calitate e rar.
- Mai ales la noi.
- Mai ales.
- Și dacă nu-i lăsat de ceilalți, chiar de familie, să se afirme, să urce acolo unde îi e locul? Sau dacă pleacă iute în străinătate pentru totdeauna, ce ne facem atunci? Nu-i o naștere zădărnicită pentru noi? Nu ne zbatem ca proștii, așteptând să apară altul, ca să-l facem și pe el apoi să-și ia tălpășița ori să înnebunească, neînțeles de nimeni?!...
- Ho! Târ! E suficient că-l vedem cum crește, că-i punem atâtea piedici în drumul său... Uite: de foarte mici, Ciprian Porumbescu și George Enescu au schimat jucăriile pe câte o vioară, primită în dar de la părinți. Au ajuns departe: “Balada”, “Crai nou” ale celui dintâi, precum și “Rapsodia română”, simfoniile, opera “Oedip rege” ne-au făcut și pe noi să scoatem capu’-n lumea largă! Pe când astăzi, puștii care abia merg și ei copăcel se-ntind după telecomandă, tastatura laptopurilor, telefoane modbile, videoplayere, iar de la o vreme părinții îi lasă în inventarul obiectelor..., mobilă pentru televizor ori calculator!
- Ia să mai pună în folosință joarda, să vezi cum ar învăța gamele, să mânuiască arcușul, să cânte la pian, la chitară sau la orgă electronică!...
- Ba să n-o pună! Ce te-a apucat? O fi funcționat de mult bătaia ca mijloc de educare și a simțului artistic, dar vremurile s-au schimbat, iar copiii de astăzi sunt negativiști, nu vezi că nu mai fac nimic serios cu de-a sila? Altceva e de vină: dezobișnuirea cu spiritul de muncă european, vegetarea și complacerea în preocupările desfătătoare, cât mai incitante!...
- Și nu numai. Lipsa de orizont, din satul Letea ori Pătlăgeanca până în Floreasca, Kiseleff, Primăverii ori piața Alba Iulia. Copiilor li se spune că s-au născut ca să fie plini de bani, altceva n-are importanță. Altădată aveau niște modele de văzut, de urmat. Le-am pierdut noi, maturii, pe drum, iar dacă am avea surpriza ca fiii noștri să le recupereze după două decenii scurse de la prăbușirea comunismului ce a nivelizat și labirintul substanțelor cenușii, al meningelui, atunci nu i-am mai recunoaște drept odrasle ale noastre, le-am trage cu adevărat o mamă de bătaie, ca să le dispară aerele de oameni cultivați. Oameni practici, șmecheri și cinici, aceasta trebuie să devină ei de mici!
- Prea multă carte tâmpește. Auzim și: a înnebunit citind. Ori altele, de soiul: prostia n-a omorât pe nimeni și nici n-o să omoare vreodată. Prost să fii, noroc să ai! Prostul ocolește satul și deșteptul mănâncă... ciolanul? Nu, parcă altceva, nici măcar osul nu-i rămâne să-l roadă, aruncat de la masa cea mare a proștilor deșteptați la luptă. Păi nu vezi ce propuneri de viitor ministru sunt date, Corina aia care nu scrie corect în românește, însă a făcut studii peste studii, fiind specialistă cică și în drept, și în stâng... Nu știu cum ne molipsim noi doar cu unii ca Adomniței, Funeriu, birocrați care reformează după ureche un sistem care se transformă tot mai mult în paragină...
- Păi de unde să iasă mutanții, ca să îi susțină peste câțiva ani?
- Da, e și asta o metodă de-a inocula incultura-n brațele tinere, de-a recruta pentru partidele schimbării schimburile de mâine, la modul heirupist? Dacă tot e să se facă descentralizare maximă în școli, atunci să scoată aproape totul din programele pentru bacalaureat, la toate materiile, să se dea ceva simplissim la examenul cu proba la groapă: cine sare în nisipul de la Mamaia, Costinești, Vama Veche mai repede și pentru ce sumă? Pentru că directorii o să facă legea, o să recruteze profesorii pe care îi vor, o să scoată absolvenți din imbecili...
- Alaltăieri am văzut cum înțelege UNPR, noii roșii, să-și țină în sectorul doi campania electorală. Discutau în tranvaiele 36 și 1, pe la Obor oamenii, jenați de ce vedeau pe trotuare. Două convoaie de tineri, în mașini și pe jos, scandau mai ceva decât pe stadion. Primii, vreo două sute se uitau în sus la balconul unui bloc din acela înalt, afectat la cutremur, în care s-au renovat complet scările. O fi fost vreun trepăduș de-al lui Oprea ori al lui Onțanu. Spuneau oamenii de lângă mine: Îi vezi, mâine dintre ei o să avem consilieri, parlamentari, președinte. Își fac stagiul acum, ia uite-i ce țipă. Li s-au promis telefoane mobile și câte altele. Le capătă dacă iese cine trebuie să iasă.
- Nasol, am ajuns s-o văd și pe-asta. Și eu am fost să-mi cumpăr o casă de la strada Doamna Ghica mai în sus. Ce am văzut în peninsulă, dincolo de zona palatului Ghica, în jurul străzilor Paroșeni, Beiu Constantin, până în cimitirul Ghica, m-am crucit!
- Ce-ai văzut, frate?
- Păi acolo este cartierul paramilitar din Cartierul Tei.
- Hai, bă, fugi de-aici, că nu te cred. E o zonă faină a Bucureștiului, nici Pipera nu-i departe.
- Ba tocmai asta e, că dacă n-ai un jeep, o dubă măricică, dacă intri cu mașina mică, îți distrugi de la Hafene toba, motorul! Nu sunt de fapt decât ulițe, mai rău decât prin ultimul cătun al Europei!... Nici private-n curți n-au unii... Iar orientalii ăștia stau lângă porțile caselor lor și pândesc. Toți care vin, dar toți, nu pot să pătrundă pe străzi, că sunt luați la ochi. Ori cobori până pe albia fostului lac Văcărești, să eviți pe homleșii Capitalei, pe care și sectoriștii lui Piedone îi tot evacuează, dar tot degeaba prin Văcărești, ori urci și cobori dealurile morții, de la palatul ori domeniul Ghica în sus, printre case ca acum două-trei secole în urmă – bordeie îndeosebi – totuna-i! Cică se fură și tabla de pe case. Unii au acoperișe de smoală. Am văzut gârle negre pe ulițe, ce miroseau groaznic. Veneau tot felul de infecții spre nări și intrau în porii pielii din locuri mizerabile. Oamenii de bine nici nu pot să pătrundă acolo cu mașinile, ci mai circulă numai până se înserează pe malul lacului, pe lângă o mare fântână arteziană din capătul dinspre Doamna Ghica al lacului. Cobori din 16 ori 36, tranvaiele groazei de pe-acolo, treci strada aia pe la Hafele, iar apoi te rogi să nu fii înjunghiat.
- Dar, frate, ce păzesc edilii Capitalei, ce face Oprescu, ce face Onțanu, cum tolerează astea, poliția n-are niciun cuvânt de spus?
- Se fac mii de plângeri, dar degeaba, oamenii sunt disperați, fac tot ce pot, numai să-și vândă casele pe cât nu fac ele. Pe timpul lui Ceaușescu era acolo doar o casă de orientali, apoi după 1990 au atins numărul de trei și a început legenda!... Iar acum sunt mult vreo zece, în toată peninsula aia mică. Orice oriental care vrea să nu moară de foame, ori vrea să se dea la fund, să nu poată fi prins multă vreme, se instalează aici, în Nirvana Teilor!
- Bănuiesc că de-aici provin unii dintre haidamacii ăia din Piața Universității, de pe 15 ianuarie 2012...
- Da, cred că de-aici vin acum și dintre ultrașii alegerilor din vară, și din toamnă..., mulți lideri de grup ori trupe de comando care fac planuri, din cuțite și păhară, vorba lui Eminescu despre Cantemirești. Teii Ghiculeștilor ar trebui să miroasă... bine! Du-te și tu să-i miroși! TE IEI de păr și-ți dai palme...
- Și cu ce se ocupă orientalii ăștia, ce învârtesc?
- Păi se îndeletnicesc în special cu adunarea fierului, mai vechi, mai nou, cum găsesc și ei... Grătare de canalizare de pe trotuare, capace de la fose septice neecologice, cu infiltrație direct în apa freatică de la lacul Tei, tablă de pe case, feronerie, tablă de la mașini dispărute și demontate. Unde dispar capacele Capitalei. Aici, în găurile negre... Păi are marele naș, Godfather Traian al lor, bază serioasă de lansare a fierului în străinătățuri prin portul Constanța, de ce să nu-l ajute orientalii pentru înflorirea României?!... Stahanoviștii producției de fier vechi, oamenii lui Prigoană... Să vezi că Prigoană îi va lua fața lui Oprescu!
- Bat pariu cu tine că nu!...
- Batem palma. Taie! Să vezi că pierzi naveta de bere!...
- Mai vedem diseară, mâine...
- Corturile electorale roșii, verzi, albastre s-au înmulțit peste tot... Ieri Berceniul era plin de manifeste portocalii, care aminteau proștilor ce-au votat și ultima dată, pe 6 decembrie 2009, că portocaliul n-a murit, tot el triumfă, indiferent de mijloace: nu ne uitați, nu ne călcați în picioare, că altfel vă sterilizăm individual, pe la locurile de muncă!... Păi șefii voștri sunt de-ai noștri de mult, ce credeați?!... Șulfinița Barbu nu stă degeaba, alegeți-o! Așa îndeamnă antipiedoniștii...
- Unde ești tu, Țepeș Doamne, unde ești tu, omule providențial de azi, să ne scapi de pecinginea și ciuma asta portocalie, ori mai recent de cea roșie, opristă, onțănistă, de țăranii ăștia cu chipurile smolite de Scaraoschi!...
- Lasă-l pe Țepeș, vorbești prostii, parcă ești de-al lui Diaconescu, Becali, ori al lui Vadim, mai rău!...
- Să vezi câți netoți o să intre acum în primării, consilii rurale, citadine ori județene!... Am impresia că toată clasa politică din România este plină de zoaie, de neaveniți. Menghina nămolulului lor gras ne pândește, nu mai avem cu cine să votăm, ar trebui să se nască alți oameni, să emigrăm noi ăștia toți, să vină indiferent cine în locul nostru ca pământul să fie lăsat să respire în voie..., ca teii adevărați, nu porcești, să mai miroasă-n viitor prin București!
- Miresmele lacului ori cartierului Tei – ăstea da simbol electoral! Rahat! Lături! Mortăciune!
- Hai, ceau, ne vedem la urne!
- Da, de unde! În urne, când vom fi cenușă...