„Tăti ’s mârliti, nic nu ’s poati fași!”, spuse bătrâna ce-și căuta găinile prin apa ce-i curta ograda copios, afirmație ce-i fu reținută-n „Raportul preliminar asupra inundațiilor” (în dimineața asta, la ora opt!) înmânat ierarhic Fermierului Ponta (dacă era bine să ortografiez „Perimielului Puncta-Fenta” rămâne să decideți domniile voastre, cu observația că persoanele aflate-n funcții de conducere, decizie și execuție capitală ce au acest nume nu sunt notificate aici decât „per accident”!) care, în timpul culegerii datelor și redactării raportului, se juca pe net, pentru că avea o placă faină și numai bună pentru „Sintagma mieilor”, care-i ăl mai tare joc politic realizat, printr-o cooperare monstruoasă, de firmele Gagule-Forțila-Apele-Yacămăsângerez-Frankinștain-Etc….
Concomitent, unii desfășoară campanii „Flower power” (nici mai mult, nici mai puțin și să mor io de nu-i așa!): TIÞIAN [halal nume de familie! (Filip Constantin)], candidat la Primăria sectorului 4 al Capitalei, va construi pentru tineri „spații locative unde să se iubească, să facă sex și să se bucure de liniștea căminului”; ECKSTEIN (-Kovács Péter) va realiza Grădinile Clujului, pentru a-și putea satisface nevoile clujenii ce vor să iasă-n aer curat și să cultive apoi zarzavaturi sau fructe; ETC. (pentru că nu vreau să fiu acuzat de excese-n panoramare, pentru că nu vreau să rad, dar nici să vă rad de tot, ci doar vreau să vă bine-dispun până ce poate că dați în râs, nu-n idiosincrazia actului guvernării categorice).

Eu, câtă vreme n-am fost chemat la D.N.A., pornit pe fapte mari fiind, dar și pe fructificarea oportunităților ce izvorăsc din ceruri, nu mi-am pus mâinile-n cap, ci doar am făcut de și din capul meu un soi de contribuabil devotat. M-am dus întâi prin Vrancea, într-o localitate unde s-a făcut o canalizare al cărui element de colectare a fost plasat pe deal (în cap, da?!), nu-n vale – probabil că proiectantul a vrut să evite pericolul ca acest element să fie antrenat de viiturile rău intenționate. Cine știe ce ne mai rezervă viitorul, nu? Viitorul e plin de episoade și de lucrări adiacente, așa că-i bine să… prezervăm. Avem noi o vorbă: hai la deal cu boii de un anume fel, iar la vale cu ceilalți – nu intru-n detalii, pentru că nu vreau să fim făcuți plăcintă de boii mari și praf și pulbere de copițelele boilor mici dar mulți – sper c-am îndepărtat, pân-acum, orice suspiciune cum c-aș fi plagiat ceva „din vorbele bătrânilor”.

În general lucrurile, locurile și faptele de pe la noi denotă existența unei culturi stabile, ce poate face față calamitaților ce invocă existența feluritelor soiuri de segmentări disproporționate ale promisiunilor – referințele, în special, trimit către calamitați ce aparțin generației noi, care dincolo de faptul că-s specializați doar în șomaj, nu au decât: „competențe tehnice lipsite de experiență” – am imitat, atâta cât m-a dus mintea, ceva din stilul discursiv al ministrului extrem-inabil Marga.
Păi, oblu fiind eu, vă-ntreb: ce să facem și noi, ca să ne aflăm în treabă cu minoritismele, iar nu cum fac grecii acum, care-l absolviră (în sfârșit!) pe Socrate de învinuirea ce plana pe capul său de două milenii și jumătate din pricină că educa tineretul impecabil?
Garantez că, totuși, în noaptea asta norii nu vor părăsi zonele nord-est-balcanice, ci că-și vor păstra echilibrul suprem și coincident, așa că voi arunca și casca asta emițătoare de unde magnetice ce-mi crapă capul.