am ajuns să regret tot ceea ce nu făcusem din tot ceea ce viața –mi oferise
să-mi pară rău că nu purtam centura neagră șapte dan așa cum s-ar fi meritat
într-o lume de ticăloși cei trei campioni mondiali de arte marțiale
care cândva mi se părusera inutili și pe care-i ironizasem cu fiecare ocazie
după ce se antrenaseră șapte sau opt ore și făcuseră un jogging nesemnificativ
între bucurești si ploiești mie ignorantului
acum mi se părea că am comis o mare și enormă prostie
din comoditate sau dintr-o neroadă –ncredere –n sine
nu-mi fusese dat să particip la masacrul lumii
cu mult înainte de a fi victima unor ticăloși pe care–i credeam amici
și locul cald al intoarcerii acasă care nu mai era decât oarbă părere
mi-a fost dat să-nțeleg cu mult mai târziu
că nu participasem din întâmplare la cele mai cumplite antrenamente
de pe fața de jad a pământului pe timp de pace
când cei ce se pregăteau pentru o confruntare banală
își dădeau sufletul spărgând piatra cu pumnii fără să țâșnească pic de sânge
ori să sară gardurile și zidurile dintre tramvaie fără bilet de voie
până când cei opt conductori solicitau biletul la control
tramvaiul era deraiat prin forța loviturilor-gigant a căror singură intrebuințare
era sinonimă cu scoaterea dintr-o suflare a șinelor de cale ferată
ori cu întreruperea curentului electric fără să se fi întâmplat nimic în prealabil
fiind martor la un proces apărând o doamnă tâlhărită de țigani într-un troleibuz
până ce a intervenit poliția cablurile fuseseră tăiate pe o rază de 30 de km
un cartier întreg nu mai avea lumină și în lipsa unui fbi românesc
ultimii polițisti care mai rămăseseră să-și facă datoria prin absurd
fuseseră trimiși în vacanță la roma
să contemple pieta lui michelangelo sperând ca prin aceasta
incultura crasă din școala românească va fi suplinită
apoi cel care-mi apreciase calitățile de luptător
m-a luat de braț întrebându-mă la câți dan am de gând să mă opresc
deși tăcerea pietrelor e virtutea absolută a celor care luptă
pe viață și pe moarte cu prostia și ingratitudinea într-o lume de nebuni
regretul meu a fost acela de a nu fi urmat cu sfințenie
nebunia lui hamlet azi când ticaloșii sunt cu mult mai numeroși
decât în vremea lui shakespeare când totuși
mai exista un oarecare merit și privilegiu
mă uit lung-prelung la mine însumi și nu-mi vine să cred
că joaca din timpul curat și fără griji devine realitate criminală
într-o noapte când nu așteptam pe nimeni
și cum nu mai suportam angoasa lumii
tatăl meu unchiul meu opt generali de front și opt colonei de la trupele speciale
au oprit la poartă au băut o tonă de vin au spus bancuri porcoase
și au injughiat un bou a cărui piele nedubită
avea exact dimensiunile mincinoase ale careului de fotbal
sportul demonic de a cărui vină de a se fi născut
treizeci de miliarde de pământeni nu mai apucaseră să se spovedească
începuse războiul și țara mea era o simplă beligerantă
singurul teatru de luptă
după ce toate amfiteatrele din grecia antică fuseseră părăsite
fata pe care o credeam aleasa inimii nu mai este ofelia
omul pe care-l credeam înțelept și divinul mecena al tuturor artiștilor lumii
s-a dovedit a fi monstruosul urmaș al lui cain
și care ca să nu-l supere pe baiatul meu
la fel de puternic ca tatăl său și invincibil
și-a cerut scuze printre dinți mai mult înjurând decât cerându-și scuze
neștiind că tatăl băiatului meu îi îngenunchease pe cei mai buni călugări chaolin
consternați de –a dreptul cum de la statuia lui enescu din piata operei
și până-n piața universității forța plăpândă a poeziei poate escalada himalaya
pe o pantă cu mult mai abruptă decât autostrada
pe care jim morrison făcea autostopul
arătându-mi că-n america despre care vorbesc
nu există pumni ci lacrimi
lacrima lașității de fi mereu singur
lacrima aceluia care nu poate să se oprească nicicând din alergare
lacrima ironică și fără frică a dementului de pe scaunul electric
apoi a venit un alt amic al meu și el campion mondial în artele marțiale
singurul lui păcat major fiind acela de a se-ncumeta să facă sex
doar cu studentele din anul trei de la drept viitoare distinse judecătorese-vulpi
pentru că aceasta e definiția curtoaziei
fără intense friguri existențiale
nu știu de ce într-un oraș metropolitan
amicii sunt mai numeroși decât intersecțiile
probabil din cauză că nu ai timp să-i pui la încercare
și cum spunea stoiciu nici nu trebuie să vorbești altfel decât cum trebuie
despre cei pe care Dumnezeu ți i-a pus în cale
ca și cum ai vorbi mereu doar și numai despre Dumnezeu
primind fără umbră de întrebare întreită binecuvântare