acum gândurile mele o să-nceapă să zboare cu o mare viteză. și nu obscure ca visele. din unul într-altul până când marile conspirații vor fi atât de concrete.

acum gândurilemele o să-nceapă
să zboare ca metroul prin tunelurile
slab luminate. ca un metrou care nu
oprește în stații sau la capăt de linie.

și n-o să conteze că-n spatele ochilor mei care văd prin oglinzi ziua va trece constant ca oricare alta.

seara, când ai să intri în casă ai să strigi, vico, sunt eu, am venit. și-ai să bagi capul în cameră ca și cum nu ai ști că n-ai să uiți niciodată. ca și cum eu n-aș ști că încă te doare, că încă-ți lipsește, că nu sunt eu acela.

ai să iei o bancnotă de-un leu
în cele din urmă, ai s-o învârți și-ai
să tragi trei linii cu mine. apoi,
cu pupilele dilatate de teamă
ai să freci gresia albă din baie.