poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1091 .



Întâlnirea...
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioana6j ]

2011-10-23  |     | 



E toamnă, adâncă și rece, ca un lac de munte. Vântul mătură frunzele, împrăștiindu-le în cele patru zări, ca pe un gând călător ce zboară către tine de la fereastra unui tren. Al câtelea? Nici nu mai știu... Le văd ca prin vis... gările, care trec ritmic, ca o cadență, una după alta, lanurile, de fiecare dată mai goale și mai triste, pădurile..., tot mai reci...
Nici nu mai știu dacă vin sau dacă plec, atât îmi sunt drumurile de familiare. Diferența o simt în suflet și pe față... Dacă vin, e nerăbdare și zâmbet larg, cu ochii mari deschiși, visând. Iar dacă plec..., tristețea, cu buzele strânse și dinții-ncleștați, cu ochii închiși a amintire și lacrimi curgând, fierbinți, pe obrazul rece. Acum, bătăile repezi ale inimii mele, nările fremătând și buzele întredeschise ușor a zâmbet anticipează întâlnirea.
Trenul își oprește, deodată, avântul, cu un zornăit puternic, în gara mult dorită. O pală de vânt zburlește copacii dezbrăcați de toamnă și frunzele ce se prind, într-un dans vesel, în părul meu...arămii și frunzele, arămii și părul..., la fel și ochii, ce te caută deja, cu sclipiri de soare, prin marea de oameni și de clădiri.
Cu pași repezi, din ce în ce mai mult fugind decât mergând, mă apropii de sufletul meu. Și îmi amintesc, rând pe rând, fiecare emoție trecută. Când te-am văzut prima dată, inima îmi bătea atât de tare, încât credeam că va exploda. Mă uitam la bărbatul din fața mea cum se uită un copil la cadourile de sub brad, cu o suită de emoții amestecate, sfială, nerăbdare, curiozitate și cu același roșu în obraji al copiiilor nevoiți să spună o poezie pentru a-și primi mult râvnitul cadou.
Apoi, prima întâlnire, când toate emoțiile au dispărut în momentul în care te-am văzut așteptându-mă, pe jumătate ascuns în umbra unei uși ce, pentru mine, a fost aceea către fericire. Îmi amintesc senzația mâinii mele fierbinți în palma ta, teama de după acel " Ea e Diana...", curiozitatea cu care am învăluit într-o privire camera ta, sărutul tău, a cărui amintire îmi strânge și acum stomacul și îmi provoacă aceeași dulce amețeală, prelingându-mi prin trup aceeași căldură ca și atunci. Îmi amintesc nerăbdarea acelui " Cred că a venit și timpul nostru...", întâia plimbare mână-n mână, pe străduțele unui orășel atât de vechi și, totuși, atât de nou, la fel ca și iubirea pe care, deja, o simțeam pentru tine, proaspătă, uimită și, totuși, parcă era în mine dintotdeauna...Întâia amintire păstrată într-o imagine, pentru a rămâne mereu închisă în sipetul inimii mele... Și, totodată, întâiul rămas-bun, întâile lacrimi vărsate pe drumul ce mă îndepărta de tine, întâiul dor...
A venit și primul " Te iubesc!", recunoscut, mai întâi, ca o capitulare mută la întrebarea ta "Dia, tu mă iubești?". Un "Da...!" resemnat, surprins, dar sincer a fost răspunsul. Urmat, zile mai târziu, de un "Te iubesc!" scris înfrigurat, exploziv, din preaplinul inimii mele. Răspuns al întrebărilor și neliniștilor mele, a urmat acel "Da, da ,da!!!"; spus atât de vehement, de parcă ai fi zis "Ok, mă predau!!!", nu "M-am îndrăgostit de tine!".
Momente, momente, momente, doborând zid după zid, cucerind rezistență după rezistență, fiecare colțișor al inimii mele și al trupului meu ajungând să ți se închine așa cum faci în fața unei icoane. Am renunțat la orice dubiu, orice teamă și orice amintire urâtă pentru a privi către viitor alături de tine. Am început să visez, ca într-o poveste, la o căsuță albă, cu o grădină mare, cu multe flori, la serile târzii în care să ne regăsim, după o zi de muncă, în dragostea noastră, în căldura trupului și în emoția sufletului, zi de zi, la un băiețel adormit în pătuț, copia ta fidelă și legătura cea mai puternică dintre noi...
Rând pe rând, le-am adunat pe toate, amintiri, emoții, gânduri, vise..., într-un buchet ce a devenit, azi, sufletul meu, și biletul meu către întâlnirea cu tine, cu mine, cu viitorul nostru, cu viața...
Răscolind printre amintiri și sentimente, nici nu am realizat când am traversat toate străduțele ce ne despărțeau. Cufundându-mi privirea în a ta, te-am luat de mână cu aceeași emoție și aceleași bătăi de inimă ca la început, adăugând încă o floare la buchetul întâlnirilor noastre...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!