nu a mai rămas niciun fel
de emoție
fetița tuciurie zgârie
tavanul
îngână tot ce rostesc
îndrăgostiții de afară sunt snopi
roșii de căldură
moartea îi orânduiește cu drag

în cădere
fie că-i de castane sau de pietre
e atât automatism
că plictisește
fetița se face burete mâzgălește fereastra, îndrăgostiții

pier, de nicăieri aduc un înger
tuciuriu și el
ne pune la loc mâinile

ca_să
fac pieptul ăsta o pinata

fetița tuciurie crește
și pune un ceas de perete
să mă compătimească