poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Crochiu IV ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-20 | |
o liniște ca asta ar fi putut
să facă ordine în noi ar fi indignat până și îngerul ăla pus de 6 pe aici așa se obișnuiește da, nepoftitule, ai grijă mare, la plecat se ia cu sine cerul praful ăsta sibilic se împiedică de orice pretext spre a-mi trata mie palmele și nu mai am răbdare, nepoftitule, să închid să-mi tot închid ochii, că-mi descărnezi văz, că-mi înfigi sub unghii lacrimile tale de sticlă nu mă plâng, în ultima vreme am fost lăsată în pace, nici dumnezeu nu-mi mai cere să fremăt rugăciuni, nici trestiile alea nu-mi mai arată cum se face îndoirea sau păsările nu nu-și mai atârnă zborul de pleoapele mele coborâte. tresărirea mea nu mai tulbură sângele nu mai seamănă cu nimeni singurătatea ceasul ăla de perete apucă a picoti cu numele tău în piept. trezitul se face dintotdeauna prelung, ca ciocănitul unui cui în lemn iar eu nu mă mai încumet să-mi tultur glasul, nepoftitule, la orișice plecare.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate