Dragonul sângeriu își prelinse răsuflările fierbinți în aerul neîncăpător, în timp ce vederea își freca cu încăpățânare lentilele realității și, cu fiecare suflare de viață iar și iar, mișcările viguroase ale întunericului pătrunseră dureros, dincolo de revărsările tuturor senzațiilor cunoscute.

Înghițea Tequila Red, un fel de tăcere în amestec de foc și lacrimi înnodate-n batista neputinței. Mâinile și le purta într-un zbor răzleț printre tonalități devastatoare, răsfirate peste un pian de piatră, aruncat într-un colț de inimă, frângându-și atingerile în ultimele acorduri, odinioară parcurse cu îndrăzneala nebănuitului sau cu aroganța plinătății, descindere atletică de care se dezise cu nonșalanță. Ultima picatură se scurse încet...