mai bine-aș lua o pasăre în gheare
i-aș da deodată drumul
doar pata aceea
doar atât

citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi
mă uitam într-o parte și-atunci a trecut
mereu pe lângă mine
femeia din cuibul ăsta transparent
de aici

am găsit-o într-o piață
întârziase puțin
sticlirile geamurilor și stâlpii de metal
acolo unde erau odată o fântână și pomi și oamenii stăteau ca niște oglinjoare mici mereu aburite
atunci mi-aș fi putut promite
picioare mai bune și poate un cap mai frumos
de arcaș

în fântâna aceea intrasem cu picioarele goale odată
știi cum e când piatra din jur se macină și-apoi se crapă
se poate muri din iarbă
se poate muri pierzând pur si simplu momentul

și totuși sunt aici
așa cum ai scutura o pară necoaptă
doar sunetul semințelor înăuntru

mă uit la ceva cu mult, mult mai departe
și mult mai bătrân decât urma asta prea proaspătă
oamenii și lucrurile se rostogolesc împreună
parc-am fi nebuni de iubire
atât de nebuni încât păstrăm toate urmele

cand ceasul din piață mi-a topit rochia albă
mi-am trecut batista prin aer, sudoarea era un praf auriu
n-a fost nimic
de care să mă prind
și-atunci am trecut cum știam

citeam despre negroes eram un fel de pisici cu labe moi
ne uitam într-o parte și-atunci a trecut
un tip cu-o oglindă enormă, era atât de mare încât deschisese brațele
și cuprindea în ea toată strada