Când mi se interzice un lucru, prima reacție, după accesul de furie, e să caut modalitățile de-a dribla constrângerea. Nu neg că sunt torențial antisistem, că nu accept dogmele, că nu mă dau în vânt să primesc ideatic nimic de-a gata, la prima strigare. Am pretenția să nu-mi folosesc scăfârlia ca radar pentru lozinci sau doar pentru fumat. Sau doar pentru sărutat, mâncat ori turnat lichide în stomac. E felul meu de-a mă respecta. Când am chef să beau un coniac, să citesc o carte sau să regulez o femeie- o fac cum îmi vine. Că greșesc, greșesc pe socoteala mea. Singura grijă e să nu le pricinuiesc pocinoace semenilor.
Așa că, dacă am chef să fumez o marijuana, de ce nu? Dar de ce să ajung în pușcărie dacă sunt prins cu iarbă la mine? Că așa au stabilit unii? Este corect, când corpul este al meu și cele aproximativ 90 de kilograme ale sale nu aparțin statului? Sau aparțin și vestea n-a ajuns până la mine?
Măcar și din filmele despre vremea prohibiției în America, lumea a avut ocazia să afle că interzicerea pilelii a dus la creșterea consumului de alcool. Cu ce s-au ales atunci americanii? Cu gangsteri îmbogățiți, cu răpăit de arme pe străzi, cu morți și alcoolici să se înspăimânte statisticienii. Este o diferență între consumul de alcool și cel de droguri ușoare? N-o văd. Și această evidență refuză s-o vadă majoritatea guvernelor. Excepții- Portugalia, Olanda și Australia.
Spre cinstea lor, o serie de personalități au semnat recent un document prin care se cere guvernelor revizuirea politicilor față de drogurile considerate ilegale. "Să începem să tratăm dependența de droguri ca o temă de sănătate, reducând cererea pentru droguri prin intermediul inițiativelor educative și, în loc să le incriminăm, să regularizăm pe cale legală cannabisul", a susținut Fernando Henrique Cardoso, fost președinte al Braziliei.
Spulberarea tabu-ului incriminării legale a drogurilor ușoare are, până la urmă, în subsidiar moralitatea și omenia. Nu este corect ca un fumător de marijuana să mucezească în pușcărie și traficanții de droguri să cumpere, pe lângă amante siliconate și yahturi, până și guverne.
Documentul a fost semnat și de doi scriitori la care țin- Carlos Fuentes și Mario Vargas Llosa. Alături de cuvintele lor, pentru mine, cele ale lui Obama sau ale oricărui alt politician sunt praf pe un drum murdar.