afară întunericul este precum un gunoi în ochi strecurat cu bolduri în orbite-adâncit și mi-e frigul cu ploaie plombat îmi apuc puternic piciorul stâng ba și pe cel drept ce nu vrea să mă asculte și mă târăsc mai mult amețit mai mult slab către un cimitir necunoscut pe la ieșirea din bucurești situat unde știu băi că mă așteaptă frecându-se între ei zece negri mi-au săpat groapă-ntr-o scorbură de copac fără siciru fără cuie deasupra-mi vor pune drept capac o coajă subțire de trunchi și țac-pac uită-mă lumeeeeeee dispare alt rege moartea mă ajunge din urmă pe la unirii și crucindu-se tâmp cu chipul rânjit de mireasă putrezită mă întreabă punându-mi o mână pe umăr cum mai ești drăguță scumpule frumosule apoi replică tăios fără s-aștepte răspuns ia vezi să nu care cumva să-mi întârzii am întâlnire la patru cu mircea badea și știi cum e el nerăbdător și buf moartă cum e îmi frige un șut de razant cu pământul mă-ntinde de văd până și stele verzi iar agățate de colțurile lor ascuțite râme ce se excită

de ce
am fost
cu toții
în pântece
de mame purtați

însă eu nu mai pot abia mă târăsc picioarele nu mă țin pe trecerea de pietoni pe la universitate sunt ca un stallone rănit ce face șpagatul aproape leșin coșul pieptului de bacili mi-e mâncat de fumat abia mai respir și nu e nimeni în jur îți jur nimeni să mi se încolăcească de braț de coaste să mă ridice nimeni măcar cu o sfoară de degete de portbagaj să mă lege să ajung mai repede împachetat în formol la groapa cu furnici și vrecie când trăiești nu își e permis uneori nici mâncarea s-o mesteci dar nici la moarte să nu te poată creștinește duce urlu ridic mâinile cât mai sus vă rog frumos domnilor dar niciun taxi nu oprește ai naibii cerșetori la piața romană de țigări mă întreabă refuzând să le dau neputincios cum răsuflu cu genuchii până la os jupuiți plini de sânge mă bat cu picioare murdare în cap fără milă și lege nu pot de suferință să plâng câinii vagabonzi să asmut sunt atât de mulți în guvern la piața victoriei în fața clădirii orange la metrou printre stâlpi prin birouri și piețe

de ce
suntem
cu toții
tot mai străini
de umanitate și sărutul pe creștet


http://www.youtube.com/watch?v=juieGJv2r4c&feature=related